Un indicator relevant pentru sistemul energetic și impactul producției
de energie din surse regenerabile este valoarea de emisii de gaze cu efect de
seră (CO2 echivalent). Acest indicator arată parcursul spre decarbonizarea
sistemului energetic. Cum producția de energie hidro, eoliană și solară
produce zero emisii la producție, media anuală a scăzut puternic din 2007 până
în 2019. În fiecare an ANRE publică valoarea medie de emisii de CO2 la nivelul
întregii țări. Agenții economici sunt nevoiți să eticheteze energia pe care o
comercializează, indicând dacă energia pe care o vând este sub sau peste media
națională în ceea ce privește emisiile create. Există o diferență
semnificativă între datele ANRE și datele Eurostat pentru că instituția
europeană ia în considerare emisiile de CO2 echivalent care includ și efectul
oxidului de azot (N2O), metanului (CH4) și gazelor fluorurate. Acestea sunt
aduse la același nivel printr-un indicator al potențialului de încălzire
globală. Dioxidul de carbon este reperul și are un potențial de 1, metanul de
25, oxidul de azot de 298. Substanța cu cel mai mare potențial este
hexafluorură de sulf cu 22800.
Din datele ANRE aflăm că reducerea de emisii de dioxid de carbon CO2 nu a
venit doar din trecerea spre resurse regenerabile, dar și din eficientizarea
producției din cărbuni și hidrocarburi. Pentru cărbuni valoarea a scăzut de la
1096 g/KWh, în 2007, la 881 g/KWh, în 2019 în timp ce pentru gaze naturale
valoarea a scăzut de la 523 la 375 g/KWh în același interval de timp. Per
total sistemul energetic s-a decarbonizat de la o medie de 566 k/KWh până la
264.65 g/KWh, o scădere de 53.3% în doar 13 ani (2007-2019).
Conform Agenției Europene de Mediu, România s-a poziționat în 2019 cu puțin
peste media europeană privind emisiile de CO2e din producție de energie
electrică. Țara noastră a fost sub media europeană doar între 1998-1999 când
s-a confruntat cu o criză economică internă caracterizată de 3 ani de scădere
a PIB-ului (1997-1999). Aceasta a dus la scăderea consumului de energie
electrică. În plus, în 1996 s-a deschis reactorul nuclear de la Cernavodă care
a dus la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar care a început să
producă deșeuri radioactive. Astfel, la capitolul emisii de gaze cu efect de
seră din toate sursele în producția de energie electrică, România a reușit să
obțină o scădere de 61.9% între 1990 și 2018 (de la 769 g CO2e /KWh la 293
CO2e /KWh). La acest capitol cele mai poluante state ale Uniunii au fost în
2018 Estonia (900 g CO2e /KWh), Polonia (789), Cipru (664), Grecia (662) și
Cehia (445).
Pentru tranziția către economia cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră,
Uniunea Europeană acordă energiei din toate sursele un rol central. În Pactul
Ecologic European este menționat că „aceasta este responsabilă de peste 75 %
din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE”. Astfel, cu excepția biomasei și
a fracției biodegradabile a deșeurilor, sursele regenerabile de energie au
emisii neglijabile în timpul producerii. Totuși, creșterea sursei de energie
regenerabilă nu este lipsită de impact asupra mediului, deoarece construcția
de componente și centrale de generare a energiei regenerabile este atât
materială, cât și consumatoare de energie. Acest lucru duce la emisii și
impact din amonte și din aval, în timp ce infrastructura afectează habitatele
umane și animale vulnerabile.
Impactul creat de infrastructura producerii energiei regenerabile încă rămâne
un subiect puțin dezvoltat de instituțiile europene. În acest sens, Agenția
Europeană a demarat o analiză detaliată a ciclului de viață pentru a calcula
impactul global asupra mediului asociate cu tendințele mixului de putere al UE
între 2005 și 2018. Scopul a fost de a estima modul în care s-au schimbat
efectele cheie asupra mediului grație creșterii surselor regenerabile de
aprovizionare cu energie electrică în întreaga UE, în raport cu anul de
referință 2005. Analiza dorea să ofere informații despre șase categorii
esențiale ale efectelor asupra mediului: schimbarea climei, eutrofizare în apă
dulce, formarea de particule, acidificarea terestră, ecotoxicitatea apei dulci
și ocuparea terenurilor. Rezultatul a fost că la nivelul UE trecerea de la
electricitatea fosilă la energia regenerabilă a dus la îmbunătățiri clare în
majoritatea categoriilor, cu excepția impactului ecotoxicității (în principal
din cauza panourilor solare, și deșeurilor municipale) și a ocupării
terenurilor (în principal din cauza biomasei). Potențialul de afectare a
ciclului de viață de către eutrofizare, formarea de particule și acidificare a
fost mai mic în 2018 decât în 2005. Această evaluare a constatat și că energia
din surse regenerabile necesită cantități mai mari de metale și alte minerale
pe unitate de electricitate generată. Sursa de energie regenerabilă care
prezintă mai multe dezavantaje este biomasa (Agenția Europeană de Mediu,
2021).
Rămâne de văzut dacă România și Uniunea Europeană vor putea să reducă emisiile
în intervalul de 75 până la maxim 96 g CO2e/KWh setat de Uniunea Europeană
drept obiectiv pentru anul 2030.
Din punctul de vedere al trendului pentru perioada 1990-2019, România a avut o
scădere de 16,4 g CO2e/KWh anuală, în timp ce UE a avut o scădere de doar 8,58
g CO2e/KWh anuală. Dacă s-ar păstra trendul pentru perioada 2020-2030, România
ar ajunge la valoarea de 112.44 g CO2e/KWh în timp ce UE ar ajunge la 180.55
CO2e/KWh. România este destul de aproape de valoarea de 96 de grame, dar UE
are mai mult efort de făcut. Pentru a fi realizate aceste obiective,
investiții suplimentare în surse regenerabile de energie sunt necesare.
O soluție de compromis, care rezultă din valoarea de poluare
individuală a fiecărei surse, costul și perioada de funcționare, este o
tranziție intermediată de centrale pe gaz. Din avertizările Transelectrica și
ANRE reiese că centralele alimentate de resursele regenerabile nu pot oferi
predictibilitate sistemului de energie și este nevoie de o sursă de energie
electrică care să poată funcționa oricând, care poate fi oprită oricând și
care să fie ușor de instalat. Centralele pe gaz moderne emit mult mai puține
emisii cu efect de seră decât cărbunii (sub 300 g CO2e/KWh), pot să fie
construite oriunde în România, nu doar în apropierea minelor de cărbuni sau
zonelor cu potențial eolian, solar. Centralele pot să fie construite în zonele
Transilvaniei și Banatului pentru a îmbunătăți securitatea energetică a zonei
în condițiile în care România are producția concentrată în zonele Muntenia și
Dobrogea. Astfel, România și-ar putea furniza 20-30% energie electrică din
gaz, în timp ce intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ar scădea sub
100 g CO2e/KWh). Totuși, rămâne clar că pentru atingerea obiectivului propus
de Uniunea Europeană eliminarea cărbunelui din producție trebuie să fie o
prioritate.
Autor: George-Cristinel ROTARU, European Fellowship for Young Researchers
(EFYR), Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Relații
Economice Internaționale