Curajoasă, matură, capabilă să fac diferența dintre jamon iberico și jamon serano, iubitoare de munți și pădure, cu multe poze în laptop și o listă de contacte dublă, așa am ajuns în România, pe 26 februarie, crezând că o voi lua de la capăt cu micile descoperiri în inima Andaluziei în curând, se pare că nu a fost așa.
Dar să o luăm cu începutul!
Numele meu este Bianca Mingote, am 24 de ani, îmi plac dansurile latino, în special bachata, cartofii dulci și să curăț mandarine. În urmă cu un an mi-am propus să găsesc un loc în care toate micile mele plăceri să se amestece cu unele noi. Am găsit soluția după un lung research: Erasmus+. Am căutat în primul rând țara unde credeam că mă potrivesc cel mai bine, Spania. Apoi am analizat atentă proiectele în care calitățile și skills-urile mele erau puse în slujba faptelor bune, și astfel am găsit proiectul Rural Youth 2020, organizat și coordonat de Primăria orașului Purchena, Andaluzia, Spania.
Un proiect ce își propunea o mai bună integrare a tinerilor în comunitate, și crearea unei conexiuni interactive și puternice între ei și cultură, de toate formele. Am fost acolo, am trăit, am muncit, am râs, m-am bucurat, am învățat, m-am schimbat. Scopul a fost atins!
Am luat legătura și cu organizația coordonatoare din România, unde am găsit mereu sprijin și răspunsuri întrebărilor mele și astfel am planificat plecarea, în data de 16 Noiembrie 2019. Prima oprire a fost Valencia, voiam să vizitez măcar pentru o zi Coasta Azahar înainte să mă afund în inima Andaluziei. Purchena, orașul unde aveam să îmi petrec următoarele luni dedicate descoperirilor culturale, culinare, profesionale, chiar și academice, este localizată în provincia Almeria și are puțin peste 1.500 de locuitori. Nu vă lăsați păcăliți de numărul mic, viața acestui orășel pare desprinsă din cartea lui Jean Bart. Un fel de ,,Europolis’’ unde în fiecare zi aveai ceva nou de învățat, de la activități, la cuvinte și rețete tradiționale, unde se auzeau limbi diverse, de la engleză la franceză și de la spaniolă la germană.
Cazarea a fost oferită de Primăria orașului Purchena, o vilă modernă, aproape de bibliotecă, unde nu îmi lipsea nimic, poate doar mâncarea părinților, dar a fost cu bine înlocuită de gustoasele preparate ale Manolitei sau de sucurile proaspete ale lui Carmen, două doamne ce ne ajutau cu integrarea și învățarea dialectului gazdă. Alături de mine mai erau doi voluntari: Rebecca, din Germania, și Giusepe, din Italia. Numai noi știm câte nopți nedormite am petrecut desenând pe hărți mentale drumurile pe care le vom face prin inima Spaniei, cum vom ajunge pe plajele Barcelonei, ce o să ne comandăm de mâncare din Cadiz și cum o să ne îmbrăcăm pentru carnavalul din Ibiza. Plănuiam să strângem bani ca să ne putem bucura cu adevărat, din plin, de minunile Spaniei. Costul unui trai decent fiind unul ieftin, reușeam să strângem o parte din bani și să facem mici plimbări, atunci când puneam la punct toate activitățile din săptămâna respectivă, iar Manolo, coordonatorul nostru, a fost un adevărat prieten și sfătuitor în tot acest timp. A avut grijă să nu ne lipsească niciodată nimic, ne-a îndemnat mereu să călătorim și să ne descoperim prin călătorie, să învățăm și să ne minunam din și de fiecare ocazie. Astfel, am reușit să îmbin cu succes dăruirea și pasiunea pe care o puneam în proiectele organizate (zile de lucru cu tinerii defavorizați din diverse comunități, activități la grădiniță, cursuri de dansuri, cursuri de limbi străine, cursuri de muzică, cursuri de IT) cu dorința arzătoare de a descoperi locuri și oameni care să îmi desăvârșească experiența.
Am călătorit mult, se putea și mai mult, dar inima îmi este mulțumită, iar picioarele sunt tonifiate. O să enumăr o parte din orașele ale căror zgomote încă le mai am în memorie: Valencia, Madrid, Toledo, Almeria, Granada, Malaga, Barcelona, Lisabona (da, am putut vizita și Portugalia), Nerja, Marbella, Cabo da Gata (un parc natural, sălbatic, plin de locuri minunate). Au mai fost și alte mici localități, cu farmec și oameni aparte, dar prea mi se face dor. Cât despre cele mai sigure și econome mijloace de transport: ALSA (compania cea mai mare de autobuze, microbuze), Renfe (companie de transport feroviar), BlablaCar (sigur, ieftin, efficient). Zborurile interne sunt dese și costă moderat, infrastructura este foarte bună, deci încurajez și închirierea unei mașini, dacă sunteți mai mulți prieteni.
În ceea ce privește întrebarea: Ai mai repeta experiența? Răspunsul este: DA! Încurajez pe oricine să participe la programele Erasmus+, fie cele de voluntariat, sau pe perioade scurte, proiecte punctuale sau diferite activități. Este o șansă enormă să descoperi lucruri despre tine pe care nu le conștientizezi, să întâlnești mulți oameni la fel de plini de viață și de curiozități ca și tine, să călătorești, să câștigi experiență pentru locul de muncă, să înveți o nouă limbă (eu când am plecat vorbeam spaniolă fluent, dar am avut posibilitatea să îmi îmbunătățesc și gramatica și să învăț și germană, nivel începător) și să descoperi și alte pasiuni.
Din păcate, contextul mondial actual a făcut ca programul meu iubit de voluntariat să se încheie mai devreme, dar, cu toate acestea, sunt recunoscătoare din tot sufletul pentru experiența mea și pentru toate lucrurile pe care le-am învățat.
Vă urez tuturor zile pline de descoperiri și aventură, sub orice formă!
