01 March 2020

#GEYC10 CHANGEMAKERS - Concurent #20 - RAȚĂ Simona

GEYC sărbătorește 10 ani de activitate în martie 2020, ocazie cu care organizăm concursul „#GEYC10 Changemakers”, prin care vom recompensa 10 tineri care s-au remarcat de-a lungul timpului. Candidaturile persoanelor pre-selectate, prezentate în câte un articol, vor fi evaluate de un juriu independent format din 5 persoane și supuse și votului publicului în perioada 01.03.2020 - 12.03.2020. Acesta este organizat în cadrul proiectului KA2 Youth Workers 2.0, întrucât Comunitatea GEYC este prima comunitate digitală de tineri din România, iar scopul acestui proiect este de a promova utilizarea instrumentelor digitale în lucrul cu tinerii.










„Inițial voiam să particip numai în proiectele din Franța-am studiat franceza mulți ani, și aș fi vrut sa utilizez cumva aceste cunoștințe.Faptul că puteam să învăt lucruri noi, să întâlnesc oameni cu percepții diferite era un bonus.Acum lucrurile sunt complet invers.Nu ma mai interesează atât de mult locul cât mă interesează tema proiectului.Am văzut suficiente proiecte în Franța, dar pentru că subiectul nu mă pasiona, am trecut mai departe.De asemenea, inițial nu făceam diferența între YE și TC. Acum am observat că-în funcție de temă, de starea personală, și de alți factori, prefer în general TC. Sunt parcă ceva mai serioase, dar au în același timp atmosfera non-formală specifică. In primul rand, inca dinainte sa intru la interviu programele de mobilitate mi-au oferit incredere in mine.Dacă sunt capabilă să-mi prezint asociația/țara într-o limbă străină, sau să interacționez cu persoane semi-necunoscute, să facem echipă, și să ne îndeplinim cu brio obiectivele, atunci o discuție cu un posibil șef/coleg de muncă e o nimica toată. În timpul interviului, sunt destul de puține persoanele care știu ce presupun programele de mobilitate, deci de obicei trebuie să prezint programul.La un moment dat, am stat cred 15 minute să explic ce este Erasmus, și m-au oprit doar pentru ca erau deja în urmă cu timpul.Dar chiar și pentru cei ce cunosc, faptul că am participat nu e suficient-trebuie să dovedesc punctual ce am invatat. Unii au apreciat, alții le tratează cu indiferență.Dar mie mi-au oferit încredere că pot să o fac-și dacă nu, și sunt respinsă, e mereu o altă oportunitate.
La toate mobilitățile la care am luat parte mi-am dezvoltat competențele interculturale și comunicare în limbi străine, competențele sociale și de lucru în echipă, și competențe civice și de implicare în comunitate (Greu ar fi fost să NU mi le dezvolt când eram într-o altă țară, înconjurată de tineri de muuulte alte naționalități, și lucram și învățam împreuna).Apoi, am utilizat competențele digitale-și le-am și dezvoltat sper în cadrul cursului HTML Only.Dar cred că cel mai pe nepregătite m-a luat competența ”a învăța să înveți”.Tocmai pentru că nu e ceva ce mă poate învăța cineva, și nu se întâmplă imediat, a fost mai degrabă instinctiv.Am realizat că pun din ce în ce mai mult preț pe scheme, dar și pe auz.Am nevoie să aud când se zice ce ca să pot să rețin. În același fel -dar aceasta data o realizare recentă- am conștientizat competențele de antreprenoriat și leadership.”Mi-a picat fisa” în decembrie, când revedeam notițele și pozele de după un TC: nu cred că nu voi putea fi niciodată genul de persoană care să aibă un program fix 9-5, o serie de responsabilități fixe, și atât.Am nevoie de flexibilitate,de libertatea de a-mi face singură programul, de a alege singură direcția în care mă îndrept.Nu știu exact de unde a venit, pentru că eu afirmam sus și tare acum câtiva ani că nu mi se pare că meseria de atreprenor e potrivită pentru mine.Dar aparent, am fost ”convertită”.








„În general povestesc tuturor.Consider că o informație la timpul potrivit e cel mai bun cadou pe care i-l pot face unei persoane.Am pierdut șirul dăților când am primit informații despre proiecte/job-uri de la prieteni sau cunoștinte. Așa că, în general povestesc nu numai de experiența din proiectele de mobilitate, dar și înainte, când văd un proiect care i s-ar potrivi unei anumite persoane.În proiect de obicei postez constant despre ce se întâmplă, iar când mă întorc povestesc (oricui vrea să mă asculte) prietenilor, familiei, colegilor.”









„Deși suntem în 2020 mi se pare că mult prea mulți tineri bucureșteni nu sunt suficient de informați cu privire la ce se întâmplă în jurul lor.Predau meditații, în special tinerilor și pentru că am vrut să văd cum se ”prezintă” generațiile ce vin din urmă.Sunt totuși puțin dezamăgită, pentru că deși sunt mulți tineri cu idei geniale, și un potențial imens, în marea lor majoritate ei au o atitudine delăsătoare,”lasă-mă să te las”, ”de ce să mă chinui să fac asta dacă nu am un câștig imediat” și ”cu unul în plus sau minus oricum nu se va schimba nimic”. Sunt oarecum adormiți.Dar cum necum, cu cei care mai fac câte ceva, lucrurile parcă au început să se schimbe, să meargă în direcția bună.Și dacă asta se întâmplă cu o mână de oameni implicați, oare cum ar fi dacă am fi mai mulți?”