01 August 2015

11 motive pentru care să iei parte la un schimb de tineri

Te așteptai să găsești o listă de 11 motive care să îți trezească interesul asupra proiectelor internaționale? Ei bine, noi ți-am pregătit ceva mai convingător: experiența a 11 tineri români care au participat la proiectul „ImageIn” în Ungaria. Cuvintele lor îți merg la suflet, iar pozele te fac să îți dorești să fii acolo, trăind experiența alături de ei.

Unsprezece tineri pasionaţi de artă au reprezentat cu succes România într-unul dintre cele mai îndrăgite schimburi de tineri pe care GEYC le-a organizat de-a lungul timpului. Fiecare dintre ei s-a întors cu o poveste frumoasă, prieteni de suflet și cunoștințe noi în domenii de care sunt pasionați.

Situată în partea de nord-est a Ungariei, regiunea Bereg este una dintre cele mai liniştite şi frumoase zone ale ţării, însă promovarea slabă a acesteia nu au făcut-o prea cunoscută de către vizitatorii internaţionali. Proiectul „ImageIn”, desfăşurat în Vasarosnameny, orăşelul pitoresc ce împreună cu alte câteva oraşe formează regiunea Bereg şi al cărui nume le-a dat participanţilor ceva bătăi de cap, a reunit părtaşi din România, Ucraina, Georgia şi Ungaria, ale căror pasiuni pentru fotografie, blogging sau film making au ajutat la atingerea principalului scop al proiectului, acela de a promova regiunea şi de a duce brandul Bereg cât mai departe cu putinţă.




Datorită programului deloc încărcat, participanţii au avut timp să se distreze cât cuprinde, însă nu au uitat nicio secundă motivul pentru care se află acolo şi nu şi-au neglijat în niciun moment sarcinile. Şi-au luat în serios munca de fotografi sau bloggeri, au participat atent la fiecare workshop şi s-au bucurat de vremea însorită şi activităţile pregătite de organizatori. Plimbările în oraşele din apropiere, unde au vizitat fabrica de palincă şi bisericile cu arhitectură deosebită, cei 50 km pe bicliclete sau bălaceala pe cinste de la Aqua Park, au constituit ocazii perfecte pentru participanţi de a acumula cunoştinţe noi despre tradiţiile, obiceiurile şi cultura Ungariei, de a surprinde în nişte cadre excelente frumuseţile unui meleag străin, precum şi de a-şi crea amintiri de neuitat alături de oameni noi. În timpul serilor culturale, s-au desfătat cu cele mai alese gustări şi băuturi, au dansat împreună pe ritmurile specifice fiecărei ţări, profitând la maximum de timpul petrecut împreună.





După cele aproape două săptămâni, carismaticii echipei ce au reprezentat România se pot făli cu o experienţă extraordinară, amintiri pe care nu le vor uita niciodată şi, cel mai important, prieteni pe viață.

„Cel mai bine m-am înţeles cu georgienii. Sunt nişte oameni de nota 10+. Am stat în cameră cu o fată din Georgia, o chema ca pe mine şi aproape că am împărţit acelaşi pat. S-a legat o prietenie sinceră între noi, adevărul e că am râs cu gura până la urechi împreună şi ştiţi cum se zice, râsul aproprie oamenii.” (Ana D.)


„Probabil majoritatea va face referire la cât de controversată a fost mâncarea sau cât de mulţi muşchi fesieri ne-am tăbăcit în cei 50 km pe bicicletă, dar eu cred că merită amintite şi câteva lucruri despre grupul nostru. Deşi majoritar feminin, la seara culturală românească echipa noastră s-a remarcat printr-o Ciuleandră repetată o zi întreagă, prin provocările la care i-am supus pe prietenii noştri internaţionali, prin mămăliga înfulecată cu viteza luminii, ca nu cumva să o devoreze furnicile înaintea tuturor, şi prin suvenirurile ingenioase confecţionate cu multă grijă în aceeaşi zi. 

Pentru unii acest proiect a reprezentat o oportunitate de evadare din propria zonă de confort si plictis, pentru alţii un mijloc de promovare a artei lor, pentru alţii o modalitate excelentă de îmbunătăţire a mijloacelor de comunicare cu vorbitori de limbă engleză şi nu numai. Acest proiect a însemnat multe. Fiecare participant a rezonat la nivel personal, diferit de toţi ceilalţi şi asta a fost frumuseţea acestei mobilităţi. Am realizat lucruri frumoase, care sperăm ca în timp să dea roade şi să pună această regiune defavorizată cu un imens potenţial turistic pe harta destinaţiilor „must see” sau, mai degrabă, „must ride”, căci pista pentru bicliclişti este de departe cel mai frumos traseu făcut de mine cu bicicleta vreodată. 

Aşadar, aşteptăm cu nerăbdare să vedem cum fotografiile şi documentarele noastre se dezvoltă în expoziţii şi surse de convingere pentru viitorii turişti. La nivel personal, eu nu m-am şimţit de mult timp atât de liberă şi de acceptată atât de uşor de un grup şi, deşi nu îmi plac complimentele, mărturisesc că aprecierile făcute de către aceşti oameni care mi-au intrat la suflet au fost digerate bine de mine, întrucât au fost extrem de sincere şi de originale.” (Maria)



„ Ziua în care am făcut cei 50 km pe bicicletă a fost solicitantă, dar zic eu, cea mai frumoasă din tot proiectul. Cred că nimeni nu se aştepta să fie capabil de un asemenea tur, însă am fost furaţi de peisajele frumoase, de conversaţiile biciclite şi de drumul foarte bun, care apoi ne-au făcut să ne mândrim pe oriunde de ce vrednici am fost. Cât de minunat ar fi să existe şi pe la noi aşa condiţii pentru biciclişti!” (Andreea) 

„A fost categoric cea mai tare amintire din proiect. Puteţi să vă imaginaţi asta: 35 de oameni pe biciclete, în mijlocul unui câmp, ghidaţi de o barză? A fost incredibil! După această plimbare am descoperit că în adâncul sufletului meu sunt o persoană dependentă de bicicletă. Ce experienţă! Ce zi! De-aş putea avea un buton de repeat.” (Ana M.)


„A fost primul meu proiect Erasmus+ şi pot spune că am rămas plăcut impresionată. Am cunoscut oameni într-adevăr minunaţi, am învăţat lucruri despre cultura şi obiceiurile celorlalte ţări participante şi am vizitat locuri noi. M-am întors cu aparatul plin de poze şi sufletul plin de fericire.”(Ioana) 

„Cred că serile interculturale au fost un bun prilej de a interacţiona cu persoane din medii diferite, de a schimba impresii şi valori. Nu de multe ori apare ocazia să încerci câte puţin din bogăţiile culinare ale unei ţări, preparate chiar de nativii acesteia.” (Andrei) 

„Ceea ce am admirat a fost implicarea membrilor echipelor, fiecare punându-şi amprenta asupra momentelor artistice şi culinare găzduite de ţara sa.” (Irina)



Despărţirea nu a fost deloc uşoară, căci timpul şi ceea ce au trăit împreună i-au transformat încet, încet într-o familie, însă participanţii şi-au promis că se vor reîntâlni undeva, cândva, la fel de veseli, optimişti şi puşi pe şotii.




Te-am convins? Atunci îți recomandăm să urmărești pagina Facebook GEYC și să te alături comunității GEYC - unde vei fi primul care află despre astfel de oportunități. Succes!