Autoare: Luana Copaci, Ambasadoare STSL din cadrul European Fellowship on Sustainable Development
Deși termenii „epurarea apelor” și „tratarea apelor” sunt adesea folosiți în mod interschimbabil, în realitate ei descriu două procese diferite, reglementate distinct și cu scopuri separate. Înțelegerea acestor diferențe este importantă, mai ales în contextul în care legislația europeană și cea națională cer standarde tot mai stricte pentru protejarea resurselor de apă.
Epurarea apelor - protecția mediului în acțiune
Epurarea apelor se referă exclusiv la curățarea apelor uzate, adică a apei care a fost deja folosită în gospodării, industrie sau în procese urbane. Acestea conțin: materie organică, substanțe chimice, detergenți, microorganisme și alți poluanți care, dacă ar fi evacuați direct în natură, ar afecta puternic ecosistemele. De aceea, statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să colecteze și să epureze apele uzate înainte de deversare, conform Directivei privind epurarea apelor uzate urbane. Procesul de epurare presupune mai multe etape, pornind de la separarea mecanică a impurităților, continuând cu epurarea biologică unde microorganismele descompun materia organică, și până la tratamente avansate ce elimină nutrienți precum azotul și fosforul sau chiar micropoluarea.
Tratarea apei - siguranță pentru consumul uman
Tratarea apelor, în schimb, se referă la aducerea apei brute, provenită din surse naturale precum râuri sau pânze freatice, la un nivel de calitate care o face sigură pentru consumul uman. Acest proces este reglementat de standarde stricte privind apa potabilă, multe dintre ele bazate pe ghidurile Organizației Mondiale a Sănătății. Tratarea include proceduri precum coagularea și flocularea, prin care particulele fine sunt transformate în agregate mai mari, sedimentarea, filtrarea și, în final, dezinfecția. Scopul fiecărei etape este eliminarea riscurilor microbiologice și chimice, astfel încât apa să poată fi folosită în siguranță pentru băut, gătit sau igienă.
Scopuri diferite, proceduri complementare
Diferența fundamentală dintre cele două procese se regăsește în tipul de apă tratat și în finalitatea urmărită. În timp ce epurarea are scopul de a proteja mediul prin reducerea poluării rezultate din activitățile umane, tratarea are rolul de a proteja direct sănătatea oamenilor, asigurând accesul la apă potabilă conform standardelor stabilite. Apele uzate sunt returnate în ecosistem după epurare, în timp ce apa tratată este furnizată populației prin rețelele de distribuție.
Chiar dacă procedurile tehnice pot părea similare la prima vedere, diferența dintre epurare și tratare rămâne semnificativă pentru funcționarea corectă a infrastructurii de apă. Fiecare răspunde unei nevoi separate: epurarea limitează impactul asupra mediului, iar tratarea garantează calitatea apei pentru consum. Într-un context în care schimbările climatice și presiunea asupra resurselor de apă sunt în creștere, înțelegerea și aplicarea corectă a acestor procese sunt foarte importante.