Deșertificarea în România - cum ne va afecta și ce legătură are cu schimbările climatice

Autoare: Luana Copaci, Ambasadoare STSL din cadrul European Fellowship on Sustainable Development

Deșertificarea înseamnă degradarea terenurilor din zone aride, semiaride sau uscat-subumede, acolo unde solurile își pierd treptat fertilitatea și capacitatea de a susține culturi și vegetație. România recunoaște oficial această problemă și are o Strategie Națională pentru prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor pentru perioada 2021–2030, cu obiectivul de a atinge „neutralitatea degradării terenurilor” până în 2030, în linie cu Agenda 2030 a ONU.

Cifrele problemei: sute de mii de hectare deja afectate

Studiile economice și de mediu arată că în România există deja peste 400.000 de hectare de teren afectate de deșertificare, cele mai mari suprafețe fiind în sudul Olteniei, Dobrogea, sudul Moldovei și Câmpia de Vest. În plus, un raport al Ministerului Mediului, citat de un material al guvernului olandez, vorbește despre peste 100.000 de hectare care „s-au transformat în deșert sau sunt pe cale să devină deșertificate”, în special în sudul țării. În aceeași sursă se menționează că zona aridă din sud este estimată la aproximativ 80.000 de hectare, iar riscul de deșertificare afectează aproximativ o treime din teritoriul României.

Ce spun datele științifice recente

Acest aspect e confirmat și de un studiu național publicat în 2023, care folosește indicatori de teledetecție și o metodologie pentru indicatorul ODD 15.3.1, demonstrând că 7,76% din suprafața României a fost clasificată ca teren degradat, cu 60,8% din teritoriu prezentând tendințe de îmbunătățire, iar 31,44% din teren este stabil. Cele mai afectate sunt terenurile arabile, unde 15% din suprafață apare degradată, urmate de pajiști (5,2% din totalul pajiștilor) și păduri (1,2% din totalul suprafeței împădurite). Aceste zone degradate se suprapun în mare parte peste regiuni deja recunoscute ca uscate: Dobrogea, sudul Câmpiei Române, sudul Câmpiei de Vest, nordul Podișului Moldovei și centrul Depresiunii Transilvaniei.

Zonele cele mai vulnerabile

Sud-vestul țării este considerat un „punct fierbinte” al aridizării. În sudul Olteniei, cercetările climatice pe ultimii 50 de ani (1961–2009) arată o tendință clară de creștere a aridității după 1980, legată de scăderea precipitațiilor medii anuale și creșterea temperaturilor. Un alt studiu pentru această zonă arată că indicii de ariditate De Martonne și UNEP au ajuns în ultimele decenii sub 15 mm/°C, respectiv sub 0,5, valori specifice unui climat arid sau semiarid, iar suprafața de pădure din aria analizată a scăzut cu aproximativ 7% în ultimele trei decenii, în principal din cauza defrișărilor.

De asemenea, Dobrogea este un alt exemplu relevant. Aici trăiesc aproximativ 300.000 de persoane în zone rurale, multe dependente de agricultură. În județul Gorj, în sud-vest, se estimează că peste 10.000 de hectare pe an nu mai îndeplinesc criteriile pentru o agricultură economic viabilă, iar unele scenarii avertizează că, în aproximativ 30 de ani, peste o treime din suprafața țării ar putea intra în categoria de „stepă aridă” dacă tendințele actuale continuă. Vara anului 2020 a adus 132 de alerte roșii de temperatură ridicată, cel mai mare număr înregistrat până acum, în timp ce doar aproximativ 200.000 de hectare au fost irigate în toată țara, deși există un sistem de irigații conceput inițial pentru peste 3 milioane de hectare.

Tulcea, România; Foto sursă: Lawrence Krowdeed, Unsplash

Consecințe directe: agricultură, venituri și depopulare

Toate acestea sunt strâns legate de schimbările climatice. Raportul Curții de Conturi Europene subliniază că România se numără printre statele UE unde efectele deșertificării vor fi deosebit de severe în acest secol, din cauza creșterii temperaturilor, a secetelor mai frecvente și a reducerii precipitațiilor în sudul Europei și în zonele de la Marea Neagră. Între 2008 și 2017, suprafața cu sensibilitate ridicată sau foarte ridicată la deșertificare din sudul, centrul și estul Europei a crescut cu 177.000 km², o zonă echivalentă cu Grecia și Slovacia la un loc, ceea ce arată un trend clar de extindere a fenomenului.

Impactul asupra agriculturii românești este deja vizibil. România este unul dintre principalii exportatori de cereale ai Uniunii Europene, însă reportaje recente arată că valurile de căldură compromit tot mai des culturile de porumb și floarea-soarelui, în timp ce sudul țării se confruntă simultan cu secetă și deșertificare. În Dobrogea și în alte regiuni expuse, pierderea recoltelor duce la scăderea veniturilor, vânzarea terenurilor și migrația forței de muncă, multe sate rămânând cu populație îmbătrânită.

Soluții care funcionează: perdele forestiere și reîmpădurire

Perdelele forestiere și „forest curtains” redevin o soluție foarte importantă. Un studiu agricol din 2023 arată că, în zonele unde culturile au fost protejate de perdele forestiere, producțiile au fost mai mari cu aproximativ 25–30% în anii agricoli buni și cu 29–40% în anii secetoși, comparativ cu terenurile neprotejate. În același spirit, un articol despre Dobrogea citează analiza Greenpeace potrivit căreia transformarea în perdele forestiere a doar 3% din cele mai grav afectate suprafețe ar putea crește randamentele agricole cu până la 300%, prin reducerea secetei locale și protejarea solului de vânt.

Autoritățile române au început să reacționeze. În zona Poiana Mare (Dolj), au fost deja împădurite aproximativ 9.000 de hectare prin Planul Național de Redresare și Reziliență, cu obiectivul de a dubla această suprafață în anii următori. Strategiile naționale prevăd, de asemenea, crearea de perdele forestiere de protecție pe circa 56.000 de hectare în Oltenia, Dobrogea și sud-estul Câmpiei Române, alături de reabilitarea sistemelor de irigații și a infrastructurii de apă.

În concluzie, deșertificarea din România este deja un proces măsurat în sute de mii de hectare și în procente clare de teren degradat, nu doar o teamă abstractă. Schimbările climatice acționează împreună cu defrișările, managementul defectuos al terenurilor și colapsul sistemelor de irigații, iar rezultatul îl vedem în recolte pierdute, sate depopulate și ecosisteme slăbite. Totuși, aceleași studii care descriu gravitatea problemei arată și direcția soluțiilor: monitorizare științifică, reîmpădurire, perdele forestiere, agricultură adaptată la secetă și politici coerente, aliniate la obiectivul de neutralitate a degradării terenurilor până în 2030. Dacă aceste măsuri sunt aplicate consecvent, România poate opri extinderea deșertificării și poate transforma zonele vulnerabile în exemple de adaptare la schimbările climatice.

Surse bibliografice:




keywords: , , , , , , ,

GEYC - Group of the European Youth for Change

Organisation in Special consultative status with the United Nations - Economic and Social Council since 2023. A member of the PRISMA European Network.

All rights reserved • 2010-2025