Ca parte din Campania EQUALIS, dorim să atragem atenția asupra pericolelor internetului, motiv pentru care prezentăm în continuare un fenomen des practicat în special de către adolescenți: sextingul.
Internetul oferă adolescenţilor posbilitatea de a străbate „autostrăzi informaţionale” (Tremblay, Gaëtan în Moeglin, Perre 2003: p.46) prin care au acces uşor şi rapid la o multitudine de informaţii. Astfel, nimic nu mai este nou pentru adolescenţi, cu un singur click ei pot vedea orice colţ al lumii şi să vorbească cu oricine, străbătând astfel frontierele georgrafice fără a fi însoţiţi de către un adult. Aceştia devin „cetăţeni al universului” (Răduleţ 2008: p.129) primind mai puţină educaţie din mediul apropiat (familie, şcoală, propria cultură) şi mai multă din mediul online, ce reprezintă o „presupusă cultură, mult prea îndepărată de cea autohtonă” (Răduleţ 2008: p.25).
Noile tehnologii digitale apărute în societatea contemporană îi influenţează pe adolescenţi în aventuri online, fără a fi pregătiţi să le facă faţă. Părinţii deţin din ce în ce mai puţin timp pentru monitorizarea copiilor şi astfel, aceştia sunt lăsaţi de mici în faţa calculatorului, pentru ca ei să aibă parte de un timp liber de calitate. Subrahmanyann a studiat atitudinea părinţilor şi a constat că aceştia preferă folosirea calculatorului în defavoarea televizorului, iar în cazul în care nu deţin un calculator se simt incapabili de a le oferi această metodă modernă de recreere (Bonchiş 2011).
Însă, adolescenţii, pe lângă tehnologii moderne au nevoie şi de monotorizare parentală, astfel încât aceştia să fie protejaţi de riscurile online precum: dependenţa, cyber-bullying, violenţa video, sexting. Sexting reprezintă orice conţinut vizualizat de către copii sau adolescenţi prin intermediul Internetului şi care conţine imagini obscene sau nuditate medie (Peter and Valkenburg apud Livingstone 2010).
Studiul privind utilizarea Internetului în familie realizat de către Slavaţi Copiii (2015) indică faptul că 33% dintre copii şi adolescenţi au interacţionat cu cel puţin o formă de sexting. Imaginile ce conţin teme sexuale sunt vizualizate de către adolescenţi mai mult în mediul virtual, decât prin intermediul televiziunii sau revistelor. Reţelele de socializare au fost identificate de către copii şi tineri ca fiind principalul canal prin care primesc sau vizualizează conţinuturi sexuale (52%). Acest procent este în creştere faţă de anul 2013, când 36,5% au indicat reţelele de socializare - locuri în care au vizualizat conţinuturi sexuale. 4,3% dintre copii şi adolescenţi s-au implicat direct în prelucrarea, transmiterea sau primirea unui mesaj cu conţinut sexual.
Copiii şi adolescenţii din mediul urban sunt mai expuşi
la sexting mai mult decât cei din mediul rural, însă un copil sau un adolescent
din mediul rural practică mai multe
acţiuni online cu caracter sexual. Specificul sexting-ului în mediul rural îi
implică direct pe copii şi adolescenţi (trimit fotografii cu părţile lor
intime; primesc fotografii cu părţile intime ale unei alte persoane şi au
conversaţii cu alte persoane despre acte sexuale, în procent mai mare cei din
mediul urban), iar copii şi adolescenţii din mediul urban dezvoltă mai mult un
limbaj necenzurat (trimit mesaje cu conţinut sexual mai mult decât cei din
mediul rural) (Salvaţi Copiii 2015).
Acest raport evidenţiază necesitatea orientării adulţilor
spre informarea şi monitorizarea copiilor şi adolescenţilor de consecinţele
expunerii la conţinuturi obscene. Îngrijorările adulţilor privind activitatea
online a copiilor şi adolescenţilor includ şi pedofilii/agresorii sexuali şi sexting
(Moreno 2013).
Pedofilii online sunt persoane care prin intermediul
Internetului doresc să dezvolte contacte sexuale cu alte persoane, apelând la
diverse metode de manipulare. Aceştia se clasifică în următoare categorii:
- colector (collector) – adună imagini în care apar copiii prin intermediul Internetului sau a pornografiei online;
- pasageri (travelers) – dezvoltă o conversaţie online cu victime/copii, câştigându-le încrederea pentru a se întâlni;
- producători (manufactures) – cei care produc imagini pornografice, aceştia se diferenţiază prin istoricul lor deviant în domeniul sexualităţi;
- vorbitorii (chatters) – care dezvoltă relaţii cu utilizatorii de chat rooms, câştigându-le încredere, astfel încât aceştia să devină victime ale pedofiliei online” (Moreno 2013: p.69).
Wolak, Finkelhor şi Mirchell (2004) au identificat faptul
că agresorii online dezvoltă relaţii pe baza identităţii reale şi de puţine ori
afişează o vârstă asemănătoare cu cea a victimelor. De asemenea, aceştia petrec
timp îndelungat pentru a construi o relaţie puternică cu adolescenţi sau copii,
astfel încât încrederea le este căştigată. Acest proces se numeşte prelucrare-„grooming”
(apud Moreno 2013: p.69).
Formele sexting-ului au fost descrise de către Wolak şi colab (2016) ca fiind (apud Imola Antal şi Éva László în Diaconescu, Maria (ed.) et all 2008: p.112):
- avansuri sexuale online: o persoană care este cu 5 ani mai mare îi solicită unei alte persoane prin intermediul Internetului să participe la discuţii sau să divulge anumite informaţii sexuale personale;
- avansuri sexuale ofensive: solicitările de natură sexuală trec din mediul virtual în mediul offline, iar agresorul încearcă să stabiliească contacte offline cu victima;
- expunerea neintenţionată la conţinuturi sexuale: fără a căuta intenţionat materiale sexuale, ele apar pe pagina de web pe care adolescentul o accesează;
- hărţuire: agresorii prezintă şi altor utilizatori de Internet imagini sau informaţii despre anumite persoane pentru a le face rău.
Linvingstone (2006) şi Yan (2006) consideră incapacitatea
adolescenţilor de a dezvolta şi gestiona o relaţie în mediul virtual (apud Imola Antal şi Éva László
în Diaconescu, Maria (ed.) et all 2008: p.115) o posibilă cauză a agresiunii
sexuale în mediul virtual. Megan Moreno (2013) a identificat următorii factori
de risc ai sexting-ului: „lipsa
informaţiilor despre pericolele online…acordarea unei mari încrederi, căutarea
atenţiei, izolarea sau singurătatea…dorinţa de a încerca comportamente
riscante, confuzie asupra identităţii sexuale” (p.70). Adolescenţii doresc să
îşi dezvolte cercul de prieteni. Stima lor de sine poate fi influenţată de
numărul de relaţii sociale pe care le au, însă dorinţa de a cunoaşte şi de a fi
cunoscut de cât mai multe persoane şi angajarea în relaţii şi întâlniri cu persoanele pe care le-au cunoscut doar
online, pot fi riscuri ale agresiunii sexuale online.
Shuman şi Scott (1998) consideră sexting-ul periculos pentru dezvoltarea adolescenţilor, deoarece în această etapă a dezvoltării umane, experienţele semnificative de viaţă construiesc „memorii colective ale acestor evenimente ce afectează atitudinile viitoare, preferinţele şi comportamentele oamenilor care aparţin aceluiaşi grup de vârstă” (apud Ignatius şi Hechanova 2014: p.74). Părinţii deţin un rol important în reducerea vulnerabilităţii victimizării sexuale online a adolescenţilor prin monitorizarea şi informarea acestora despre posibilele pericole. Însă, cum evidenţiază Byron (2008), aceştia nu deţin abilităţile necesare pentru a utiliza noile tehnologii (apud Aiken, Moran şi Berry 2011) şi astfel întâmpină dificultăţi în educarea şi informarea online a propriilor copii.
Pentru a oferi protecţie adolescenţilor de sexting, nu este suficient doar instalarea unui program de evaluare a conţinutului web (de exemplu, BitDefender Internet Security), chiar dacă şi acestea sunt foarte utile. Margaret Moreno (2013) propune părinţilor 3 concepte care îi ajută să îi protejeze pe adolescenţi de sexting: balanţă, graniţe (reguli) şi comunicare. Prin balanţă-părinţii oferă adolescenţilor responsabilitatea de a-şi face prieteni care să nu le facă niciun rău, în contextual dorinţei de a-şi lărgi orizonturile sociale. Prin granite, părinţii le oferă adolescenţilor informaţii despre ghidul socializării online, prin care îi sfătuiesc să nu ofere informaţii personale sau să nu descarce imagini cu persoane necunoscute. Prin comunicare, părinţii le oferă adolescenţilor un cadru confortabil, astfel încât în cazul unei experienţe neplăcute, aceştia să aibă încredere că se pot sfătui cu părinţii.
Mulţumiri/ Acknowledgments
Acest articol a fost extras din Teza de Doctorat „ Adolescentul roman și Internetul. Practici de consum și riscuri online” (Septembrie 2015, Școala Doctorală de Sociologie, Universitatea din București).
Teza a beneficiat de suport financiar prin proiectul Tineri cercetători de success-dezvoltare profesională în context interdisciplinary şi internaţional: POSDRU/159/1.5/S/132400, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
This paper was extracted from PhD Thesis „Romanian teenager and THE internet. Consuming practices and online risks” (University of Bucharest, Sociology PhD School, September 2015).
The PhD Thesis received financial support through the Young researchers success - professional development in interdisciplinary and international context: POSDRU / 159 / 1.5 / S / 132400, project confinanced from the European Social Fund Operational Programme Human Resources Development 2007 - 2013.
Bibliografie
- Barbovshi, Monica şi Diaconescu. (2008). Monica, Teengers' Actions and Interactions Online in Central and Eastern Europe. Potentials and Empowerment, Risks and Vicitimization. Cluj-Napoca, Editura Universitară Clujeană.
- Bonchiş, Elena (coord). (2011). Familia şi rolul ei în educarea copilului. Iaşi, Editura Polirom.
- Livingstone, Sonia. (2010). Children and the Internet Great Expectations, Challenging Realities. Cambridge, Polity Press.
- Moeglin, Pierre (coord.). (2003). Industriile educatiei si noile medii, Iasi, Editura Polirom.
- Moreno, A.Megan (2013). Sex, Drugs’n Facebook A Parents’Toolkit. United States of America, Hunter House Publishers.
- Răduleţ, Virgil. (2008). Copiii fiinţe neînţelese. Bucureşti, Editura Semne.
Articole şi rapoarte de cercetare
- Aiken, M., Moran, M., & Berry, MJ. (2011). Child abuse material and the Internet: Cyberpsychology of online child related sex offending. [Online] Disponibil aici. [Accesat la data de 5.08.2013]
- Ignatius, Joe Sanjay şi Hechanova Ma. Regina M. (2014). Internet Usage from a Generational Perspective. Philippine Journal of Psychology, 47(1), 133-152, pp.134-152. [Online] Disponibil aici. [Accesat la data de 22.05.2015 ]
- Studiu privind utilizarea Internetului în familie Cercetare socială de tip cantitativ. (2015). Bucureşti, Salvaţi Copiii. [Online] Disponibil aici. [Accesat la data de 4.03.2015]
Autor: Prof.dr. Ustucă Maria Mirela, C.J.R.A.E Olt