Uniunea Europeană și-a setat să fie „lider mondial în ceea ce privește măsurile privind clima și mediul înconjurător, protecția consumatorilor și drepturile lucrătorilor”, având ambiții și ținte clare. Comisia Europeană a setat obiectivele pentru Uniune prin două planuri cadru: Agenda Dezvoltării Sustenabile a Națiunilor Unite cu reper anul 2030 și Pactul Ecologic European cu reper anul 2050. Pactul Ecologic European vrea să răspundă provocărilor legate de climă și de mediu, descrise ca „responsabilitatea definitorie a generației noastre”. Acest plan ar duce la „transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, și menționează că acest lucru va fi realizat dacă nu vor exista emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și dacă creșterea economică va fi decuplată de utilizarea resurselor până în același an.
În ceea ce privește obiectivele setate de Uniunea Europeană pentru comunitate, energia electrică regenerabilă ar trebui să crească la aproape 70% din total până în 2030 și peste 80% până în 2050, pentru a permite altor sectoare să își reducă emisiile prin electrificare (cum ar fi industria transportului). În acest sens, Comisia subliniază că „investițiile în furnizarea de energie electrică regenerabilă trebuie să fie accelerate pentru a îndeplini aceste obiective și a accelera tranziția energetică”. De asemenea, CE anunță nevoia de prețuri mai ridicate ale carbonului în temeiul schemei UE de comercializare a cotelor de emisie pentru a face sursele regenerabile de energie mai competitive. Drept care se poate argumenta că pandemia de Covid-19 reprezintă o oportunitate care a apăsat pedala tranziției prin nevoia de reziliență economică. Decidenții politici statali au picat pentru prima data de acord pentru un buget comun garantat de Uniunea Europeană din care statele să-și alimenteze eforturile climatice. În același timp, Planul European de Redresare și Reziliență va propulsa tranziția și prin modificări legislative care vor afecta operatorii economici convenționali. Astfel, planul va aduce costuri suplimentare semnificative poluatorilor pentru că vor trebui să plătească externalitățile lor negative din ce în ce mai mari.
Ca membră UE, România urmărește să respecte obiectivele comunitare și să asigure o pondere cât mai mare din nevoia de energie prin surse regenerabile și ecologice, în special hidroenergie, energie eoliană și solară, dar și biomasă într-o măsură mai redusă. În 2004, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, structura sectorului producător de energie electrică avea următoarele ponderi: cărbunele reprezenta 37.55%, urmat de energie hidroelectrică cu 31.61%, gaze naturale 16.01%, energie nucleară cu 10.07%, păcură cu 3.26% și alte surse convenționale 1.50%. Dintre acestea, cea mai poluantă sursă a fost cărbunele cu 956 g/kWh, fără a lua în calcul alte surse convenționale. Din punctul de vedere al energiei verzi, sustenabile economic pe termen lung, în afară de hidroenergie, România nu se poziționa tocmai bine. În 2004 ponderea de energie eoliană, solară și biomasă era de 0.00% împreună.
În ceea ce privește repartiția resurselor regenerabile din totalul capacității de producție funcționale în sectorul energiei electrice în perioada 2008-2020, pe baza datelor oferite de Transelectrica, România se poziționează aproape de media europeană, dar încă nu are mai mult de 50% din energia electrică produsă din surse regenerabile.
Cele mai bine clasate țări membre UE în 2019 sunt Austria și Suedia cu 75.14%, respectiv 71.18%. Media UE27 a fost în 2019 de 34.08%, în timp ce România 41.7%. În perioada 2004-2019, România s-a clasat întotdeauna peste media UE 27. Totuși între 2004 și 2019 diferența dintre România și Media UE s-a micșorat de la 12.5 la 7.6 puncte procentuale.
Dacă s-ar menține trendul din perioada 2004-2019, atât România, cât și UE ar fi departe de atingerea obiectivelor, conform metodologiei de calcul Eurostat. Progresul anual al României a fost de 0.885 puncte procentuale, în timp ce al UE27 de 1.214 puncte procentuale. Pe acest trend România ar ajunge la 51.45% până în 2030 și la 69.16% până în 2050, în timp ce UE27 ar atinge 47.44% în 2030 și 71.72% în 2050. Ținta pentru 2050, față de 2030, poate să fie atinsă dacă statele UE cresc moderat eforturile în această direcție. Totuși, pentru realizarea obiectivului propus de Comisia Europeană pentru anul 2030, este nevoie de un efort susținut și un ritm anual de 2.57 puncte procentuale pentru România în perioada 2020-2030 și un ritm anual pentru UE27 de 3.26 puncte procentuale. Cum aceste ritmuri înseamnă aproape o triplare față de ritmurile din perioada 2004-2019, este puțin probabil că UE sau România să atingă obiectivul setat, dar este foarte probabil să atingă ținta pentru anul 2050.
Note finale
Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat un moment cheie pentru decarbonizarea sistemului energetic român. Creditele verzi, finanțarea din fonduri europene, standardele de mediu au jucat un rol important în constrângerea producătorilor spre a se orienta către energie din resurse regenerabile sau mai puțin poluante. Totuși, ponderea de 70% energie electrică din resurse regenerabile reprezintă o țintă mai greu de atins pentru care eforturile trebuie să fie intensificate, în special în extinderea capacității de producție din hidroenergie prin centrale cu acumulare prin pompaj, precum proiectul de la Tarnița sau de baraje hidroelectrice noi în zona bazinul hidrografic al Prutului. De asemenea, rămâne de văzut dacă și când se pot instala eficient din punct de vedere economic ferme eoliene în Marea Neagră pentru a extinde potențialul României eolian al țării sau dacă energia nucleară poate să fie în continuare o soluție dezirabilă.
În schimb, un fapt limpede este că energia electrică va fi din ce în ce mai scumpă și va „găuri” buzunarul celor 25% de angajați români care câștigă salariul minim, plus cei care trăiesc din ajutor de stat sau asigurari sociale. Principale motive fiind închiderea surselor ieftine de energie, cele pe hidrocarburi, exercitarea presiunii asupra centralelor încă existente prin scumpirea treptată a creditelor verzi și folosirea surselor regenerabile cu randament din ce în ce mai scăzut (pentru că cele cu cel mai bun randament au fost deja exploatate în mare măsură).
Autor: George-Cristinel ROTARU, European Fellowship for Young Researchers (EFYR), Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Relații Economice Internaționale