vineri, 2 decembrie 2016

P.E.A.C.E.: Participation, Ethic, Active, Citizenship, Europe - Cosenza, Italia

Echipa romanească, participantă a Youth Exchange-ului P.E.A.C.E: „While writing this, our minds are still traveling! ”


„Nu am fi crezut că o singură săptămână poate însemna atât de mult! Erasmus Plus, youth exchange, mobility - means so much, more than just traveling and non-formal education. P.E.A.C.E. înseamnă oameni, cultură, Polonia, Croaţia, Italia, România; înseamnă să descoperi diferenţe, asemănări, să afli poveşti şi să povesteşti, să explorezi mediul internaţional. Afli ce anume ne uneşte şi ce ne desparte, ştii cum să îmbini multiculturalitatea cu păstrarea specificului fiecărei naţiuni. Despre asta a fost P.E.A.C.E., despre cultură şi discriminare, participare activă în mediul european, responsabilitate, curaj şi comunicare.” Aceasta este descrierea proiectului, în viziunea Andreei. 

Ana-Maria ne prezintă şi ea impresiile sale: „Curioşi şi plini de entuziasm, am pornit la drum 6 români, străini unul de celălalt, dar care am ajuns să împletim, cu voie bună şi toleranţă, o frumoasă prietenie. Unii pentru prima oara în Italia, alţii, cu mai multă experienţă, dar cu toţii având acelaşi avânt şi entuziasm tineresc. Masa am luat-o în fiecare zi la cantina studenţească, alături de studenţii Universităţii din Calabria. A fost o adevărată provocare să alegem dintre pizza şi paste…şi pizza. Ceea ce m-a uimit, în mod special, a fost construcția universității: grafitti pe toţi pereţii, culori vii, palmieri în mijlocul clădirii. Universitatea dădea impresia unei staţii de metrou. Mi-a plăcut nonconformismul şi spiritul revoluţionist reprezentat prin tot felul de afişe.” 

Şi iată că proiectul a început! Adelina ne prezintă impresiile sale: „Am început săptămâna într-un mod extrem de plăcut: după ce ne-am cunoscut mai bine în prima parte a zilei, după-amiază am mers în descoperirea împrejurimilor campusului gazdă, şi nu numai. Astfel, am luat parte, în echipe formate din participanți ai proiectului din toate țările, la ‘Cosenza mission (im)possible’. Am avut de îndeplinit sarcini cât se poate de amuzante ce ne-au ajutat să lucrăm într-o echipă mixtă şi să ne bucurăm împreună, la final, de pozele ce au fost martore ale momentelor distractive petrecute în prima zi. Am avut şansa să cunoaştem mai bine ceilalți participanți şi să ne punem la încercare creativitatea pentru a rezolva task-urile cerute.” 

„După patru zile pline de activităţi şi de petreceri, care au reuşit să ne apropie şi să ne conecteze, dar în acelaşi timp, şi să ne stoarcă de energie, iată că a venit şi ziua de vineri, binemeritata zi de pauză.” Bogdan mărturiseşte: „Bineînţeles că asta nu a fost ziua în care toată lumea s-a închis în cameră şi a hibernat mai ceva ca urşii bruni din Carpaţi pe perioada de iarnă. Atunci când ai 20 de ani, eşti dornic de aventură şi te afli în sudul Italiei alături de 35 de oameni faini, asta nu e nicidecum o opţiune. De trezitul de dimineaţă tot nu am scăpat, astfel că, la ora 10 eram deja în tren, îndreptându-ne spre o destinaţie pe care, uitându-ne acum în spate, putem pe bună dreptate să o numim ‘Raiul pe Pământ’, şi anume oraşul Diamanté. Odată ajunşi, am fost fermecaţi de arhitectura veche a oraşului, complimentată de străzile înguste, pe care te-ai fi putut, foarte uşor, pierde, şi la propriu, şi la figurat. Am admirat desenele pline de însemnătate de pe pereţii oraşului, desene cu mesaje puternice, menite să îţi deschidă ochii, sau, poate, doar să ţi-i orienteze puţin spre interior. Restul zilei ni l-am petrecut pe malul Mării Tireniene, socializând unii cu alţii sau doar ascultând în linişte valurile mării lovindu-se de stâncile ascuţite ale ţărmului. Aş vrea să pot descrie în detaliu întregul tablou, dar pur şi simplu, nu cred că sunt în stare. N-aş şti ce cuvinte să folosesc, pur şi simplu, a fost ceva care ne-a tăiat respiraţia mai bine ca cel mai priceput inginer de sunet.” 

Picturile de pe clădirile din Diamanté
Participanții P.E.A.C.E. în ziua liberă
Vizită Roma-Fontana di Trevi
”Theatre night” a fost, pentru Bianca, una din activităţile sale preferate. „Seara a fost împărţită în 2 etape: în prima parte, ne-am aşezat în două linii, una în faţa celeilalte. Persoana din faţa mea, stând în cealaltă linie, era partenerul meu. Provocarea consta în a păşi în faţă şi a imita partenerul din cealaltă linie. A fost foarte amuzant! Am apreciat extrem de tare partea a doua a serii, când noi, participanţii, ne-am aşezat într-un cerc şi am primit sarcina de a aplauda cu toţii în acelaşi timp, fară a vorbi sau a ne face semne. Acest exerciţiu m-a facut să mă simt ‘conectată’ cu ceilalţi participanţi; a trebuit să simţim intenţa celorlalţi de a aplauda şi a trebuit să aplaudăm împreună, o singură dată, în acelaşi timp. A fost foarte frumos!” 

Despre seara românească, ne vorbeşte Adelina: „Am aşteptat cu nerăbdare penultima seară a proiectului, având în vedere faptul că urma să aibă loc seara culturală a țării noastre şi cea a italienilor. Am aşezat o masă cât se poate de bogată cu preparatele care ne reprezintă țara, am îmbrăcat hainele tradiționale, am încălțat pantofii de dans şi ne-am înarmat cu multă voie bună, care i-a molipsit şi pe prietenii noştri străini. Am lucrat în echipă şi am prezentat cu mândrie țara noastră, cu scopul de a crea o seară ce va rămâne în amintirea tuturor celorlalți participanți. Aşa a şi fost, dat fiind ‘premiul‘ pe care l-am primit la sfârşitul proiectului, şi anume, distincţia pentru ‘cea mai frumoasă seară culturală’. Această activitate ne-a făcut să ne simțim mândri de patria noastră şi am fost bucuroşi când am împărtăşit informații prețioase legate de România, mai mult sau mai puțin ştiute de ceilalți.” 

Echipa la seara românească
Mâncare tradițională
O altă activitate de ţinut minte a fost ”Take a step forward”, descrisă în continuare de Vlad: „Colegii mei au vorbit frumos despre ce a însemnat acest proiect şi despre ceea ce s-a întamplat în săptămâna pe care am petrecut-o împreună în Cosenza! Vreau să spun că, mie personal, mi-a placut cel mai mult un joc a cărui idee principală era că fiecare dintre noi primeam un bilet pe care era descris un personaj. Astfel, unii dintre noi am fost persoane importante în societate, precum manageri de bănci sau copii ai unor persoane importante, în timp ce alţii erau persoane private de libertate sau persoane fără adăpost. După ce rolurile au fost împărţite, ne-am aşezat cu toţii într-o linie, unul lângă celălalt, şi ne-au fost puse diverse întrebări, precum: ‘Vă este frică să vă oprească poliţia?’, ‘Aveţi conexiune la internet?’, ‘Puteţi să vă chemaţi prietenii să cineze cu voi?’. De fiecare dată când răspunsul nostru era ‘Da!’, trebuia să facem un pas în faţă. La finalul jocului, unii dintre noi eram în aceeaşi poziţie de început, iar alţii, cu mult în faţă. Acest joc ilustrează foarte bine societatea: ceea ce pentru unii par a fi lucruri banale, pentru alţii înseamnă luxul.” 

În continuare, Andreea ne povesteşte despre un alt moment frumos al săptămânii: „Activitatea pe care am apreciat-o cel mai mult în timpul proiectului s-a numit ‘World Café’. Întrebări precum ‘How can we solve cultural clashes?’ şi-au găsit răspunsul la o cafea, mâncând biscuiţi italieneşti şi bomboane cu răvaş poloneze. Răspunsul dat, într-o singură voce parcă, a fost ‘educaţia’. Prin educaţie, fie formală sau non-formală, se schimbă ideile, se acceptă diferenţele, deci se rezolvă ‘ciocnirile’ de ordin cultural. Educaţia şi toate formele prin care aceasta poate fi obţinută, au constituit rezolvarea noastră. Prin proiecte la nivel internaţional, grupări multiculturale, conferinţe, şi, cel mai important, prin schimburi de tineri, training courses, schimburi de studenţi în mediul internaţional. Pe scurt, Erasmus Plus. And you become open-minded and ready to understand the world!” 

Ne bucurăm că am fost parte a acestui schimb de tineri! Ne bucurăm că am reprezentat România!

comments powered by Disqus