Andreea Bratu, reprezentant al Comunității GEYC, a avut ocazia de a lua parte la un curs intensiv de formare în marea Britanie. După o experiență așa placută, ea a decis să ne împărtășească câteva gânduri.
Totul a început într-o zi ploioasă de duminică. Sună a clișeu ”ploios” în UK, dar cam așa au fost toate cele nouă zile. Acest aspect nu a contat deloc. Am plecam din țară cu ideea că știu cum o să decurgă un Training Course, având experiența predării atât la gimnaziu, cât și la liceu, însă nu s-a comparat cu așteptările mele. Mă așteptam să fie la fel ca orele din școlile noastre, să stăm să luam notițe, dar nu a fost așa. Prin activități foarte distractive, joculețe și energizere am învățat o sumedenie de lucruri minunate.
Am plecat din țară necunoscând pe nimeni. Vorbind pe Facebook cu Ioana și Denis. I-am întâlnim pe amândoi în dimineața plecării, în aeroport. După statul la coadă pentru check-in și povești despre viața fiecăruia, am simțit că îi cunosc de ani de zi. Ne-am despărțit de Ioana care avea un alt zbor, rămânând doar eu și Denis până în Newcastle, unde ne-am reîntâlnit cu Ioana. Toți trei ne-am îndreptat către locul care urma să ne fie casă pentru următoarele zile. Prima persoană pe care am întâlnit-o a fost Travis, un băiat foarte simpatic care ne-a prezentat casa.
În prima zi ne-am cunoscut, activitatea fiind coordonată de către Anthony, apoi fiecare dintre noi a scris pe câte un post-it contribuțiile-așteptările-temerile, urmând să le deslipim atunci când nu le mai avem sau am realizat ceea ce ne-am propus. De asemenea, am avut un joc de echipă ”Treasure hunt” în care am avut de îndeplinit niște sarcini, iar care echipă termina prima jocul era recompensată, dar toată lumea a fost recompensată cu ciocolată la finalul activității.
A urmat seara multiculturală în care am încercat tot felul de bunătăți culinare, am învățat dansuri tradiționale din mai multe țări și cântându-i Claudiei, una dintre voluntare, ”La mulți ani” în fiecare limbă pe care o cunoșteau participanii. Noi am avut bucate tradiționale românești: zacuscă, dulceață, vișinată, țuică – toate făcute în casă, dar și ciocolată ROM, Făgăraș și harviță. La rândul nostru, i-am învățat dansuri tradiționale românești și totul a fost minunat.
Din a treia zi am început să lucrăm la propriu la proiectele noastre Erasmus plus. Ne-am formate echipa ai căror participanți aveam aceleași idei. Până în ultima zi aceste proiecte au prins contur. În echipa din care am făcut parte s-a luat decizia să ținem în continuare legătura și la fiecare sfârșit de săptămână să ne întâlnim pe Skype pentru a termina proiectul. După terminarea cursurilor, după-amiaza celei de-a patra zi ne-a găsit în Newcastle vrând să vizităm tot orașul. Acolo ne-am împărțit în grupulețe, fetele având primul ”obiectiv turistic” magazinele. În Newcastle am vizitat Grey’s Monument, Chinese Arch – poarta de intrare în cartierul chinezesc, Universitatea din Newcastle, Discovery Museum și St. Mary’s Cathedral. După ce am luat masa la restaurantul Nando’s din The Gate, am mers, toți, să vedem renumitele poduri.
În zilele 5 și 6 am lucrat la proiecte, începând să se simtă oboseala, dar eram foarte fericiți pentru că deja știam ce vrem să facem pentru proiectele noastre. În a șaptea zi, având zi liberă și vrând să vizităm cât mai multe locuri, ne-am împărțit în două grupuri, unul care a mers în Durham, celălalt în Edinburgh, eu făcând parte din grupul care a mers în Edinburgh. Am plecat dimineața în orașul care urma să mi se pară cel mai minunat loc pe care l-am vizitat vreodată. Am vizitat castelul din Edinburgh împreună cu ceilalți colegi, iar apoi am mers pe High Street unde am ascultat un bărbat îmbrăcat în kilt cum cânta la cimpoi și ne-am uitat la mai multe spectacole date de oameni pe straduțele centrale. Ne-am decis să facem un Free Tour al orașului alături de o domnișoară ghid foarte veselă și cu un accent superb, turul încheindu-se la Muzeul Național al Scoției, pe care am apucat să-l vizităm. Am urcat la Calton Hill, pe o ploaie torențială, pentru a ne bucura de o vedere a orașului, coborând pe lângă Scott Monument și oprindu-ne în Princes Street Gardens pentru a le da ne mâncare unor veverițe și a ne bucura de priveliște. Pe drumul de întoarcere mă gândeam ce zile speciale am avut și încă nu s-au încheiat.
Ultimele zile am lucrat la proiecte până seara, am discutat despre Youth Pass, am dat evaluare la sfârșit și am avut seri organizate de diferite țări cu tot felul de jocuri și karaoke. Ultima seară a fost cea mai emoționantă pentru că au început să plece acasă din participanți. Am plecat și noi dimineața, lăsând loc altor norocoși să o ia de la început. Înainte de a ajunge în țară, în escala nostră din Amsterdam, eu și Denis am avut timp să facem și un tur al orașului alături de alți oameni și o domnișoară ghid foarte simpatică.
Pentru a deveni și tu membru al Comunității GEYC, te invităm sa aplici aici.