Am plecat la drum într-o după-amiază ploioasă de noiembrie - atât de ploioasă, că ne-a trecut prin cap de câteva ori să luăm o barcă până la Otopeni. Știam că ne așteaptă un drum lung până în Croația: 16 ore de schimbat 5 mijloace de transport până în Sibenik, unde aveam să petrecem 5 zile de învățare despre lumea digitală alături de participanți din 9 țări.
O timișoreancă, o clujeancă și o bucureșteancă - sau 3 fete mișto care nu s-au mai văzut niciodată - cam asta a fost echipa României. N-aveam nicio garanție că vom fi pe aceeași lungime de undă, însă pactul de început a fost că vom fi deschise și vom încerca să scoatem ce e mai bun din această experiență.
Una peste alta, o decolare mai târziu, călătoria s-a transformat într-o adevărată aventură:
- Am surzit pe jumătate cu Air Serbia, care face zgomot cât toți vecinii care dau cu bormașina la 6 dimineața.
- Am mâncat cea mai bună patiserie din lume într-un magazin de autogară.
- Am învățat că te poți înțelege la telefon cu un croat chiar și dacă nu vorbiți o limbă comună.
- Am râs, am dezbătut și am creat alături de oameni din culturi diferite care ne-au oferit altă perspectivă.
- Am muncit din greu și ne-am distrat pe măsură.
Dar mai presus de toate, am învățat că poți întâlni oameni grozavi acolo unde nu te aștepți. Am avut „AHA!”-uri, am legat prietenii și ne-am promis că nu e ultima dată când ne vedem.
Aniela Sălăjan