Iniţial, trebuie să recunosc că mi-a fost puţin frică să merg într-un loc necunoscut fără să cunosc oamenii, dar m-am obişnuit foate repede. Organizatorii au fost foarte primitori şi ne-au făcut să ne simţim ca acasă. Mâncarea a fost foarte bună, am mâncat tzatziki în fiecare zi. Am cunoscut foarte mulţi oameni din diferite ţări: Grecia, Slovenia, Slovacia, Polonia și, bineînțeles, România. Am jucat foarte multe joculeţe ca să ne cunoaştem mai bine şi să ne împrietenim, am lucrat la proiecte împreună şi am învăţat lucruri noi despre culturile lor.
Unul din cele mai ”periculoase” jocuri l-am jucat pe plajă: stăteam toţi aşezaţi într-un cerc, iar în mijloc stătea o persoană. Fiecare din cerc avea o literă sau un număr, iar scopul jocului era ca cel care avea literă să pupe persoana din mijloc, iar cel care avea numărul să o apere de cel care trebuia să o pupe. Pe scurt, era o luptă de Wrestling, doar pentru un pupic. S-a încheiat cu buze sparte si vânătăi.
O activitate interactivă care îmi aduce zâmbetul pe buze e aceea când Agatha, trainerul nostru creativ, a făcut din a râde, o comandă. După ce ne-a adunat pe toţi – care eram prin curte, unii pe terasă, alţii în sala de curs – ne-a invitat foarte serios să mergem în piscină goală, cu puţină apă într-un colţ. Zis şi făcut! Scârţâit de la scăricele de metal, câteva aplauze pentru curajoşii care au sărit şi toţi eram în piscină. A cerut un voluntar. S-a oferit Magda, din Polonia, mereu dornică de aventuri trăznite şi s-a aşezat pe spate într-un capăt al piscinei. Următoarea a fost Maria din Grecia, însă partea interesantă era că trebuia să stea cu capul pe abdomenul Magdăi. Şi tot aşa, ne-a împânzit frumos Agatha, iar Apostolis făcea instantanee din orice colţ, ca de obicei.
Începe jocul! Fiecare primă persoană a unui lanţ trebuia să spună HA! A doua HA HA! A treia HA HA HA! ... ne striga Agatha de pe marginea de sus a piscinei sale pline de tineri aşezaţi ca piese colorate de domino. Mai departe de a 4-a persoană nu s-a ajuns niciodată, cu toate eforturile şi tacticile Agathei, intrată în rol de căpitan-maior-general. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună şedinţă de râs, dar cu siguranţă cea mai uşor de indus. Cu fiecare HA al celui pe care stăteai, capul îţi sălta, începeai şi tu să hohoteşti şi reacţia în lanţ se producea cu o viteză uimitoare. Râsul curgea prin noi şi ne-a inundat pe toţi.
• The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams!
• Whatever you become, be a good one!
• Live your life, travel around the world!
• Less sleep, more stories!
• Make the best of everyday!
Şi lista poate continua. Sunt sigură că aceste gânduri bune le-au înseninat ziua locuitorilor din Larisa şi le-au furat măcar un zâmbet. Sharing is caring!