marți, 22 octombrie 2019

Training Course - [FR-272] Act ForWords, 01.10.2019-11.10.2019, Bedeille, Franța

În perioada 1 - 11 octombrie 2019 a avut loc cursul de formare Erasmus+ „ Act ForWords”, bazat pe tema luptei împotriva discriminării prin metode inovatoare (teatru forum). Proiectul a avut loc în Bedeille, Franța, și a avut participanți din următoarele țări: Estonia, Belgia, Cipru, Grecia, Macedonia și România.


Adela, Anca, Maria și Nicoleta au fost participantele din partea României. Mai jos puteți citi experiența lor, fiecare descriind activitatea de suflet din cadrul traingului.
Adela
„O seară friguroasă, totuşi plină de emoții. Întreaga săptămână am pregătit aceste spectacole. Patru scene de teatru forum prezentate în fața unor francezi originari. Aşa a fost săptămâna mea în Franța, în acest proiect. De când am ajuns şi până în ziua spectacolului, am purtat discuții despre discriminare şi soluționarea acestor probleme, apoi despre istoria teatrului forum şi am făcut exerciții practice, de schimbare a imaginii, pe baza acestor date. Apoi a început interesantul: am îmbinat cele două concepte şi construit piese de teatru. Seara prezentării a sosit, şi nu cred că emoțiile mele fuseseră la fel de mari şi înainte. A trebuit sa jucăm acelaşi rol de nenumărate ori, dar reprezentând viziunea spectatorilor, lăsându-ne manevrați de imaginația lor. A fost intens. A fost amuzant. Ne-am pierdut în ideile oamenilor, şi spre mirarea noastră, aceştia au fost chiar receptivi şi şi-au dorit să participe, chiar dacă aveau vârste înaintate şi nu înțelegeau limba. A fost o experiență nouă, care, personal, m-a făcur să sesizez diferențele culturale între ei şi noi, la diferite vârste.”

Anca
„Tema este cea care m-a atras pe mine să aplic pentru acest proiect dar și metoda aleasă. Primii pași  au  fost înspre conștientizarea discriminării atunci când noi suntem cei care o facem dar și atunci când ne este aplicată nouă. În acest sens, facilitatorii au ales o activitate interactivă(Taxi-Taxi) care să ne deschidă pentru activitatea care pe mine m-a impresionat foarte mult. Am mai fost implicați și în câteva mici ateliere de ascultare activă, rezolvarea conflictelor și comunicare nonviolentă, toate acestea pregătindu-ne pentru această activitate (dar și pentru zilele ce urma să le petrecem împreună). Grupul mare a fost împărțit în cinci grupuri mai mici și am simulat că suntem la o cafenea la discuții cu prietenii. Tema discuțiilor pornea de la întrebarea : ”Ar trebui Europa să își deschidă granițele pentru orice fel de migranți? Scopul acestui atelier era ca împreună cu alți tineri din alte țări să identificăm problema din spatele acestei întrebări era să creăm o nouă întrebare și să identificăm soluții la întrebările nou ridicate, pe care să le prezentăm celorlalte echipe(grupuri de prieteni J ). Am avut ocazia să schimbăm idei cu tineri de vârste, preocupări și naționalități diferite și împreună am reușit să formăm echipe cu idei constructive și realizabile. Pentru mine a fost o experiență impresionantă să constat că fiecare dintre noi este preocupat de această situație și dispus să lupte împotriva discriminării și că dincolo de toate diferențele vizibile dintre noi există o legătură profundă care poate aduce schimbarea.”


Maria
„Pentru mine, toată această experiență a fost precum un dar. Fiind primul meu proiect, nu știam la ce să mă aștept, îmi era puțin teamă, dar cum am ajuns acolo și am văzut locul, oamenii și ceea ce o să facem, entuziasmul a luat locul fricii. Din momentul acela mi-am propus să mă bucur cât pot de mult de toate zilele care aveau să vină. Împreună cu alți participanți, a trebuit să ne gândim la o situație simplă din viața de zi cu zi, să facem o analogie, având ca temă discriminarea, iar mai apoi să construim un momențel pe care să-l prezentăm în piață în fața oamenilor. După multe dezbateri, am ales discriminarea în familie dintre două surori. Pornind de la acea situație, am început să ne jucăm, să descoperim relațiile dintre personaje (eu am fost unul dintre cei doi copii, cel oprimat). Ne-am construit chiar și un mic decor. Încetul cu încetul, totul prindea culoare. Abia așteptam să vină ziua cea mare! Tehnica de teatru pe care am învățat-o, forum theater, presupune implicarea publicului (a spectatorilor) în jocul actorilor. Au un rol foarte important, trebuie să identifice problema din situația prezentată și să caute soluții. După ce își prezintă ideile, spectatorul este invitat pe scenă să înlocuiască un anumit actor, ales de el, pentru a putea rezolva problema. Am ajuns în piață, am instalat decorul și am făcut un joculeț prin care să atragem sătenii. Scaunele erau ocupate de oameni în vârstă. Mă gândeam dacă o să interacționeze cineva cu noi, dacă or să înțeleagă ce am vrut să transmitem... Îmi puneam o sută de întrebări. Spre uimirea și bucuria mea, totul a fost perfect! Îmi făcusem griji degeaba. Chiar dacă nu vorbeam aceeași limbă, mesajul a ajuns, iar ei au fost atât de deschiși și de primitori! Mă uitam în jurul meu și simțeam cum îmi cresc flori în creștetul capului (m-am gândit că așa se simte atunci când ești fericit cu adevărat). Îmi venea să-i îmbrățișez pe toți cei care se aflau acolo și să le mulțumesc. Acest sentiment l-am avut pe tot parcursul proiectului.”

 

Nicoleta
Activitatea care mi-a plăcut cel mai mult a constat într-o vizită la școala dintr-un sat apropiat celui în care am fost cazați. În jur de 20 de suflete, cu vârsta de 8-9 ani, ne-au așteptat pentru a avea parte de aproximativ 2 ore „altfel” la școală. Noi, participanții la proiect, ne-am organizat foarte bine și ne-am pregătit pentru a petrece un timp cât mai frumos cu cei mici. Am jucat două scene scurte de teatru care prezentau o problemă referitoare la discriminare, dar și jocuri interactive. Temele abordate au fost simple, dar actuale, pentru a le oferi copiilor exemple cât mai ancorate în realitatea lor: comportament neadecvat față de Victor din partea a trei prieteni, deoarece Victor purta un ghiozdan roz la școală (stereotip de gen) și refuzarea colegilor de a-i pasa mingea Mariei, deoarece este în scaun cu rotile. Fiecare dintre cele două scene s-a încheiat cu o imagine statică (frozen image), urmând ca cei mici să discute despre ceea ce au văzut și să găsească alternative ale imaginii noastre astfel încât să îmbunătățească situația.
Copii au fost atât de energici și activi încât ne-au transmis și nouă starea lor de bine. Am plecat de la școală zâmbitori și fericiți pentru că am avut ocazia că participăm la o astfel de activitate.

comments powered by Disqus