... mai precis la Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul”, înființată în urmă cu 157 de ani.
Într-o sâmbătă ploioasă și mohorâtă, câțiva omuleți ai comunității GEYC s-au strâns pentru a participa la Ziua Porților Deschise ale brigăzii, tocmai la 10 dimineața pentru a nu pierde nimic. Oare a meritat efortul? Decide tu după ce o să citești experiența noastră de mai jos.
Așadar, am ignorat toate lucrurile mai puțin plăcute și, pentru că ploua cu găleata, am început prin a vizita o expoziție a Muzeului Național Cotroceni, cu arme și uniforme din Primul Război Mondial. Apoi, am luat la pas aleile și platoul din curtea brigăzii, pline de armamente, militari și poveștile lor ce abia așteptau să fie împărtășite. La eveniment, alături de militarii brigăzii, au participat reprezentanţi ai unor instituţii de învăţământ şi cultură bucureştene, edituri militare, asociaţii de reconstituire istorică şi colecţionari de elemente de echipament și obiecte militare. Toți aveau însă ceva în comun: iubirea de țară, pasiunea pentru istorie și respect pentru valorile naționale. Au fost prezente aproape toate asociațiile de reconstituire istorico-militară, care au prezentat publicului perioada antică, medievală, dar și cele două războaie mondiale. Pe scurt, a fost o lecție de istorie vie, ce îți putea fi „predată” la orice cort poposeai.
În jur de ora 11, după ce am intrat în temă și atmosfera de sărbătoare a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, a început evenimentul propriu-zis: arborarea drapelului, concert de muzică militară, parada uniformelor de epocă, momente de reconstituire istorică și, nu în ultimul rând, exercițiul demonstrativ al Detașamentului Drill-team. Militarii brigăzii sunt dovada vie a eleganței, combinată cu precizie și prestanță. Un exercițiu fără reproș, un „dans al armelor” pe ritmurile muzicii militare, care ne-a captat atenția preț de câteva minute bune.
Treptat, frigul a început să își spună cuvântul, așa că ne-am îndreptat spre locul unde organizatorii au pregătit o masă caldă, specifică militarilor: fasole cu cârnați și afumătură la cazan. Ne-a plăcut, însă nu am mai fost în stare și pentru a doua porție, căci farfuriile au fost destul de generoase. La masă ne-am mai revenit fizic, am făcut și un selfie (normal) și am împărtășit opinii.
Una dintre ele, care rezumă de fapt întreaga atmosferă din acea zi îi aparține Sorinei, care mărturisește astfel: „În ciuda vremii neplăcute, am avut parte de o atmosferă caldă, primitoare. Am remarcat profesionalismul organizatorilor, zâmbetele acordate la orice pas, amabilitatea militarilor de a face poze și de a oferi contextul în care toată lumea să se simtă bine. Pot spune că această imagine este în discordanță cu imaginea inițială pe care o aveam când venea vorba de armată.”
Te-am convis că #invizita e tare?