miercuri, 12 aprilie 2017

TC "Stand up for your mobility" - Marchiennes, Franța

Primăvara aceasta se scurge grăbită, molipsindu-ne de un miros franțuzesc. Cineva vrea să ne testeze rezistența pentru niște senzații tari și ademenitoare. Cel puțin așa a fost, pentru noi (Raluca, Doina și Laur) call-ul de selecție a 3 participanți români pentru un super-franțuzesc Training Course, postat în grupul Comunitatea GEYC


Tentant. Aplicat. Selectați și ,,Je ne crois en rien, mais prends en compte tout” (Nu cred în nimic, dar iau în considerare totul). Inițial credeam că e o glumă, dar... trebuie să ne cumpărăm bilete spre Franța. Ieiiiiii! 

În 17 martie am ajuns în Franța. Știam că este cea mai vizitată țară din lume, că în Paris există un singur semn rutier ,,Stop”, un anumit oraș din Franța (Grasse) este numit capitala mondială a parfumurilor și mai știam că denumirea de șampanie poate fi atribuită doar băuturii care e produsă în regiunea Champagne, celelalte fiind numite vinuri spumante. Apoi, în Franța există peste 400 tipuri de cașcaval, astfel noi am avut posibilitatea să gustăm sau să mâncăm peste 10 sortimente de brânză. 

Escapada noastră, însă, nu a însemnat doar brânză. Pentru că ERASMUS + depășește simțul papilelor gustative și reușește să lase o amprentă memorabilă pentru fiecare dintre noi, aflându-ne mai ales pe teritoriul francez. După 2 zile de admirat și descoperit capitala franceză, locuri turistice regăsite în toate top-urile de călătorie, un singur regret (de fapt mai multe) am că nu am ajuns în acea cafenea unde se plătește cu... politețe, un model care ar pute fi preluat și în România. 



Spre seară, a doua zi, aproape de 17.00 ne-am cunoscut cu toții în gara din Lille, un oraș superb din nordul Franței, analizându-ne și încercând să dăm cu presupusul din ce țară vine fiecare. Am ajuns rapid în Marchiennes, acolo unde timp de 7 zile am oferit o altă perspectivă conceptului ,,Stand up for your mobility”.  Eram 34 de tineri, lucrători de tineret, voluntari, traineri și actori sociali din 10 țări europene. Am ascultat și observat cum fiecare își prezintă organizația și țara pe care o reprezintă. Cam de toate avem și noi. Cam tot. 



Ne-am cunoscut, ne-am distrat și am învățat. Traingul ne-a oferit oportunitatea să construim povești cu ajutorul artei. Am fotografiat orice, oriunde și oricând. Am abuzat de camera foto și video și am eternizat o grămadă de momente dintre cele mai diverse. Ulterior, le-am ambalat frumos, în filmulețe și capturi foto, prezentându-le în cadrul unei expoziții de grafică, fotografie și artă audio-vizuală în Lille. Ghidați de specialiști și adevărați profesioniști în arta de a imortaliza, edita, crea povești am fost plăcut surprinși de reacțiile francezilor prezenți la expoziție, aceștia cerând explicații despre fiecare poză. Și aici chiar ne-am dezvoltat abilitățile de comunicare în limba franceză, pentru că cu engleză nu o dădeam înainte. 

Workshop-urile, cursurile teoretice, training-ul în general poate fi încadrat cu lejeritate în ceea ce-am obișnuit să numim ,,non-formal space for education”. Am folosit muuuultă creativitate, imaginație peste așteptări, perseverență, metode și tehnici dintre cele mai complexe, un pic de fun, pentru a facilita procesul de dezvoltare personală și profesională. 





În cadrul TC au existat 2 seri culturale, cea franceză și restul noi. Am prezentat simbolurile României; am oferit bentițe tricolore și îmbrățișări; pâine cu sare, ospitalieri din fire, respectăm datina ca la carte; descălțare, căci la noi așa se obișnuiește; am preparat mămăliguță cu brânză de oi, știți cum a fost, hmmmm, deliciu! Neapărat un pic de pălincă/ țuică de prune și mai mult pentru cei mai tari de fire. 



Cred că, ne-am simțit europeni. Și dincolo de asta, am încercat să povestim și să creionăm nu cum este România azi, ci cum ar putea fi dacă fiecare dintre noi ar conștientiza potențialul și ar contribui. În orice fel. De oriunde. Oricând. Dacă ne-ar întreba cineva cum am putea descrie experiența în patru cuvinte, probabil i-am răspunde cu aceste cuvinte: imprevizibilă, culturală, memorabilă și diversitate. De ce aceste cuvinte? E simplu, pentru că indiferent de moment, te întâlneai cu ceva diferit, ceva inexistent în mediul tău cotidian…și mai mult de atât, acest spectru al programelor Erasmus+ transpun o energie aparte pe care nu o poți experimenta cu altă ocazie. 



Am regăsit o diversitate remarcabilă, fiecare persoană pe care am cunoscut-o aducea în sfera noastră de gândire o pulbere de curiozitate, de interes. De la cele mai profunde și imprevizibile discuții cu un reprezentant din Lituania, până la bucuria și distracția emanată de reprezentanții Franței și Spaniei. În aceste mobilități, ai șansa de a te cunoaște pe tine și de a lua contact direct cu varietatea impresionantă a culturilor europene. Într-o săptămână ne-am cunoscut foarte bine, ne-am obișnuit cu doleanțele fiecăruia, ne-am dezvoltat abilitățile de lucru în echipă, ne-am tolerat reciproc, ne-am deschis în așa fel încât să stabilim un set de reguli de la care să nu facem rabat. Practic, am pus bazele unei comunicări eficiente după disponibilitatea și personalitatea fiecăruia. 

Totodată, iei la cunoștință ce înseamnă reciprocitate, care este adevăratul sens al cuvântului solidaritate. Experiența e menită să te pună în situații foarte plăcute, dar și mai puțin plăcute…ar fi ipocrit să spunem că totul merge ca uns…nu, așa cum nici viețile noastre nu decurg pe măsura așteptărilor, așa este și într-o astfel de mobilitate, ai parte de situații inconfortabile și am deprins ideea că, pentru a le depăși, ai mare nevoie de cei din jur, de prietenii pe care tocmai ți i-ai făcut. De multe ori, o gândire pragmatică în anumite momente te poate face să îți folosești rațiunea constructiv în așa fel încât să expui ce ai pe suflet și să mergi mai departe, având conștiința împăcată, fără să experimentezi starea de regret. 

Când aproape am ajuns la separarea drumurilor, instantaneu se trezește starea de nostalgie pentru că, probabil nu vei mai vedea oamenii ce ți-au dăruit o săptămână presărată cu amintiri prețioase. Despărțirea de unii este grea, însă tinzi să menții acel sentiment foarte comun în zilele noastre, al speranței, că vei mai apuca să stai de vorbă la o cafea cu oamenii de care te-ai apropiat și ai legat ceva mai mult decât o simplă frază spusă din complezență. 



În final, parcă există o radieră ce îți șterge toate amintirile mai puțin plăcute și apare un marker, care îți subliniază trăirile exaltante. Avem întipărite în minte acele două unelte, radiera și markerul, iar în sinea noastră, sperăm ca ele să apară mult mai des în viețile noastre, dar cum ideea de speranță este atât de fragilă, mai bine lăsăm lucrurile în voia sorții, rememorând acele povestioare pentru bunăstarea noastră spirituală.

Mulțumim, GEYC, pentru oportunitate, Erasmus+, Historire de Savoir(s) pentru organizare și prietenie.  
P.S. Să rămânem împreună, zicem. Noi și azi îl căutăm pe Thomas (participant din Lituania). Pierdut. Pe undeva. ;)

comments powered by Disqus