joi, 12 mai 2016

Gănduri de la o puștoaică ce vrea să schimbe lumea în care trăiește…. | by Mădălina Maria Ifrim

„Sunt o persoană normală şi pornesc la drum pentru a-mi îndeplini scopul în viaţă!” Şi aşa începe ziua, cu această mantră aproape axiomatică, rostită în drum spre şcoală. Şi călătoria începe!


Câini comunitarei. O problemă dezbătută... şi totuşi, fără soluţie. Murdărie pe jos. Oare nu ar trebui să avem cei şapte ani de acasă? Copii abamdonaţi şi care, în lipsa unei persoane dragi, cad în patima „prietenilor” inhalanţi, ce ameţesc minţile şi nimicesc destine. Toţi ne ferim de ei, dar cine îi ajută? Adolescenţi ce fumează sau beau. De ce? Pentru că este în trend, pentru că nu li se explică de ce nu este bine, pentru că doresc să se integreze, pentru că duc lipsa cuiva, pentru că, pentru că, pentru că....

Trec pe stradă şi mă gândesc dacă cei din jurul meu obervă tot, văd tot, rezolvă tot. „Nu mai gândi utopic şi adu-ţi aminte: eşti o persoană normală şi ai pornit la drum pentru a-ţi îndeplini scopul în viaţă!” Plouă şi picurii se izbesc de asfalt şi formează o oglindă. Şi în ea se reflectă imaginea unui om simplu, ce are determinarea necesară şi ambiţia să-şi croiască un drum, să-şi urmeze chemarea călăuzit de un destin. „Adu-ţi aminte, Mădălina, vei schimba cu paşi mici totul în bine!”

Lumea în care trăim este ca o junglă a betoanelor în care fiecare dintre noi se comportă ca o fiinţă de natură animalică, ce doreşte doar să câştige lupta pentru supremaţie. Pentru marea majoritate dintre noi, problemele comunităţii nu sunt.. probleme. Şi atunci, poate că vom realiza că singurul mod prin care putem reuşi să schimbăm ceva este să facem paşi mici dar siguri, cu mult elan şi cu multă hotărâre. Dar aceşti paşi trebuie să fie făcuţi de către fiecare dintre noi!

Luăm atitudine şi ne pregătim pentru un drum lung, căci va dura o perioadă bună de timp până când vom trece de la rău la bine. Începem cu noi şi schimbăm percepţii, comportamente, obiceiuri. Trebuie să învăţăm, pentru ca să avem înţelepciunea să schimbăm lumea. Cred cu tărie în faptul că fiecare informaţie înmagazinată, fiecare cărămidă adăugată la zidul cunoştiinţelor noastre nu numai că ne va ajuta să răzbim în parcursul nostru academic, ci ne va fi de folos şi atunci când încercăm să ajutăm oameni, să minimalizăm probeleme, să găsim soluţii.

Interacţiunea cu cei din jur te face să trăieşti, fie numai pentru un minut, mai multe vieţi. Ascultă-i şi vei fi ascultat! Din experienţa proprie, am învăţat că o poveste de viaţă valorează, uneori, mai mult decăt orice teoretizare a conţinutului . Vei sedimenta trările altora. Se spune că atunci când comunici cu cei din jur, cînd empatizezi şi asculţi activ, eşti pe drumul cel bun spre rezolvare. Şi asta înveţi când eşti voluntar! Da, poţi să îţi ajuţi comunitatea dacă te implici fără niciun angajament, fără nicio motivaţie bănească şi încerci să găseşti, aproape din nimic, rezolvări pentru tot ceea ce te preocupă! Da, aşa poţi schimba ceva! Poate că ajuţi un adăpost pentru animale, ecologizezi zone întinse uitate de lume, vorbeşti cu deţinuţi încercând să îi sprijini, să îi ajuţi sau ajungi să porţi campanii împotriva alcoolului şi a drogurilor dar toate te dezvoltă personal! Nicio satisfacţie nu este mai mare decât a aceluia care face bine şi ştie că într-o zi, fie ea cât de îndepărtată, ajutorul său nu va mai fi repetat pentru că acea cauză ce a declanşat mobilizarea, acel imbold a dispărut, lăsând locul unei lumi puţin mai bune! Iar asta v-o poate spune oricine a trecut prin asta, nu numai eu! Din păcate, în comunitatea noastră, voluntarul este perceput ca un „sclav al societăţii”, mult prea altruist pentru a lupta doar pentru sine dar mult prea egoist pentru a lăsa schimbarea în mâinile celorlalţi! Însă, cert este că tocmai această persoană, tocmai acest suflet va declanşa „mutările”de care avem nevoie!

Crezi că ai reuşit să îi ajuţi pe alţii, pui binele lor înaintea binelui tău şi eşti mulţumit de asta! Poate că te vei simţi motivat, vei dori să faci mai mult. Reţine, doar că lumea este într-o continuă mişcare şi totul se schimbă, totul se transformă dar... nimic nu se pierde! Aşa că una dintre resursele tale cele mai preţioase ce te-a invadat de-a lungul copilariei: imaginaţia este arma ta cea mai bună în lupta cu problemele fregvente ale comunităţii! Şi cu ea poţi porni la atac, poţi încerca să găseşti noi moduri de a schimba ceva, mult mai apropiate de vărsta, timpul sau personalitatea ta Fie ca eşti un as în ştiinţele exacte, un filolog foarte bun sau un artist ce începe să aibă succes, nu uita că ceeace ce îţi colorează ţie viaţa le-o poate schimba pe a altora!

Crezi că ai putea să ajuţi şi reuşeşti! Însă societatea noastră nu se compune doar din eu, tu şi un pumn de oameni ce doresc schimbarea, nu! Păi şi atunci? Dacă tu crezi în cauza pe care o susţii, realizezi impactul pe care îl are ea în societate şi nevoia de implicare activă, atunci cu siguranţă vei reuşi să dai o mână de ajutor celor ce se află în prăpastia nepăsării. Dacă aceste persoane îţi vor accepta braţul întiuns şi vor trece pe pământul implicări, tu vei deveni eroul, modelul ce generează energii pozitive şi în care , în cele din urmă, proaspăţii iniţiaţi pe acest drum doresc să se tranforme.

Dincolo de componenta acţională, observăm faptul că un declic al modului nostru de gândire, a viziunii asupra lumii şi a oamenilor se produce uneori. Fie că ne marchează ceva, fie că suntem crescuţi într-un fel ce ne face să înţelegem lumea şi greutăţile ei, cei ce reuşesc să îşi impună punctul de vedere şi în acelaşi timp să îl împrăştie în lume şi-au schimbat modul de gândire, au acţionat dincolo de „cutia de sticlă” a locului restrâns în care trăiesc mare parte din viaţă (comunitatea locală) şi au începit să privească la scală macro. Persoana nu mai susţine faptul că fiecare pet aruncat în apă nu poate polua deoarece este doar unul şi nu se va „transforma” peste noapte într-o infinitate, nu! Ea va conştientiza că dacă fiecare om din Judeţul Bacău „i-ar urma exemplul”, aproximativ 616.000 de pet-uri ar pluti pe Bistriţa. Poate că este greu să gândeşti aşa, poate că nu este chiar foarte natural (având în vedere că o doză mică de egoism există în fiecare dintre noi, rămăşiţă a instinctului de supravieţuire) iar aceast raţionament, aş zice eu cu tentă colectivă nu este foarte întâlnit. Însă este cert că trebuie să schimbăm mentalităţi pentru a schimba şi societăţi!

Schimbarea vine de la lucruri mici, asta e cert! Fiecare rază de soare, fiecare fir de iarbă, fiecare nor pufos te fac să vrei să ai un mediu curat! Fiecare copil fericit, ce nu e dependent decât de muzică, joc şi cânt te ajută să crezi că într-o zi, majoritatea lor vor fi aşa! Orice suflet credincios ce nu îţi stă în drum, orice căţel ce nu te întâmpină flămând şi ponosit şi care aşteaptă într-un colţal unui adăpost, cuminte, să fie adoptat te va face să vrei să faci mai mult bine! Pentru că totul porneşte de la tine, de la modul în care gândeşti, de la speranţa ta în mai bine! Dublarea, triplarea... multiplicarea forţelor tale cu ajutorul celor din jurul tău va face, parcă, soarele mai scânteietor, aerul mai proaspăt, lumea mai bună! Căci, până la urmă, chiar dacă fiecare dintre noi poate fi nucleul unei evoluţii, eliminarea problemelor din comunitatea noastră a fost, este şi va fi un impas colectiv! Mentalitate ne va ajuta să avem un fundament nou, ne va face să judecăm altfel. Dar până la urmă.... totul depinde de voinţă, căci doar cerul este limita! Fiecare încercare de a noastră, fiecare hop trecut în această luptă nu este în zadar!

Fă-ţi vocea auzită! Atrage atenţia în speranţa că lumea te va asculta! Poate că şi nişte simple gânduri scrise pe o coală de hârtie îi vor face pe alţii să treacă de partea ta! Şi eu am scris părerea mea neîncătuşată, şi eu am meditata şi, poate, am realizat ceea ce m-a ajutat să fac un pas micuţ spre o comunitate cu mult mai puţine probleme.

„Sunt o persoană normală şi am reuşit primul pas spre a-mi îndeplini scopul în viaţă!"

...by Mădălina Maria Ifrim - Mobility Center Trainee



comments powered by Disqus