Proiectul “First aid, second chance” a devenit accesibil nouă
printr-un singur click. Nu ne-am imaginat în acea secundă că
acel click o să fie pistonul aventurii noastre. Astfel, șase tineri, ușor timizi, sceptici am dat pentru prima dată mâna pe
13 mai și am pornit entuziasmați spre „tărâmul” atât al distracției, al voii
bune, cât și al cunoașterii ți responsabilității.
De la stânga la dreapta: Denis Blidariu, Adrian Tamas-Klaus, Elena Patricia Andor, Larisa Malea și Dana Maria Buzatu |
Am avut deopotrivă așteptări (să învățăm despre alte culturi, să ne facem
noi prieteni, să deprindem cunoștințe despre noi limbi, să vizităm locuri
interesante, să mâncăm delicatese și să ne bronzăm), cât și frici (să devenim
parte dintr-un harem, să ne îmbolnăvim, să ne moleșim, să fim furați sau să ne
certăm). La toate acestea se adaugă contribuțiile noastre ca reprezentanți ai
unei națiuni (încredere, fete frumoase, energie pozitivă, amuzament, eleganță și
optimism). Cu toate astea, am trăit o
experiență formidabilă, reușind să ne aducem aportul în proiect, să ne depășim
fricile și să împlinim așteptările. Ne-am făcut remarcați prin
calitățile noastre atât individuale (fiecare avand o personalitate puternică)
cât si prin cele de muncă in echipă.
Râul viselor noastre s-a lovit de malul ospitalității si energiei turcești,
fiind primiți, încă de la inceput cu bere rece si căpșuni. Activitățile legate de
primul ajutor au fost foarte utile și prin interactivitatea lor am reușit să
deprindem noi abilități practice în caz de pericol. Din nefericire, am fost
printr-o ironie a sorții, martorii unui înec adevărat, unul dintre colegii
noștri acordând admirabil primul ajutor. De asemenea, am aflat mai multe despre
programul Erasmus+ și am primit lecții de înot.
Fiecare seară a fost
menită nopților culturale. Astfel, putem afirma că suntem începători poligloți
și cunoaștem aspecte generale din cel puțin 5 culturi ale lumii. Țara noastră nu a fost mai
prejos reprezentată. Cu mândrie am așezat mămăliguța pe farfurie și am servit
din dulcele nostru vin, alături de prăjituri tradiționale. Am încins o minunăție
de horă și am jucat brașoveanca într-un mare stil. Mai mult decât atât, fetele
și-au etalat iile, făcând din Romania o destinație râvnita de toată lumea din
proiect.
Templul lui Appolo a fost o altă surpriză oferită de
Turcia. Istoria locului și grandoarea sa ne-au impresionat până în măduva
oaselor.
În plus, am savurat nenumărate cafele turcești, am încercat
narghileaua (Shisha) tradițională și ne-am odihnit trupurile sub soarele arzător.
Ritmurile turcesti ne-au trimis impulsuri si ne-au mișcat picioarele in pași de
dans. Iar banii cheltuiti in bazar au fost valorificați până la ultima lira
turcească.
Dincolo de toate acestea, rămânem cu amintiri, dar cel
mai important cu prieteni. Pentru o săptămână ne-am făcut prieteni pentru toată
viața, care ne-au intrat la inimă la fel de repede cum ai spune „teşekkürler”. Am distrus barierele interculturale si
ne-am simțit ca in sânul familiei. Glumele noastre, dansurile vesele si jocurile
apar imprimante in conștiinta noastră si se eternizeaza o dată cu trecerea
timpului. Am rămas in relații extraordinare, precum un spaniol si o bulgăroaică
ne vor vizita peste o săptămână în București si noi vom reintregi bucuroși
echipa.
Articol scris de Denis Blidariu, Adrian Tamas-Klaus, Elena Patricia Andor, Larisa Malea și Dana Maria Buzatu, participanți și reprezentanți GEYC la proiectul First aid, second chance. Pentru mai multe informatii despre proiect click aici.