miercuri, 25 mai 2016

“First aid, second chance” prin ochii noștri.

Proiectul “First aid, second chance” a devenit accesibil nouă printr-un singur click. Nu ne-am imaginat în acea secundă că acel click o să fie pistonul aventurii noastre. Astfel, șase tineri, ușor timizi, sceptici am dat pentru prima dată mâna pe 13 mai și am pornit entuziasmați spre „tărâmul” atât al distracției, al voii bune, cât și al cunoașterii ți responsabilității.


De la stânga la dreapta: Denis Blidariu, Adrian Tamas-Klaus, Elena Patricia Andor, Larisa Malea și Dana Maria Buzatu
Am avut deopotrivă așteptări (să învățăm despre alte culturi, să ne facem noi prieteni, să deprindem cunoștințe despre noi limbi, să vizităm locuri interesante, să mâncăm delicatese și să ne bronzăm), cât și frici (să devenim parte dintr-un harem, să ne îmbolnăvim, să ne moleșim, să fim furați sau să ne certăm). La toate acestea se adaugă contribuțiile noastre ca reprezentanți ai unei națiuni (încredere, fete frumoase, energie pozitivă, amuzament, eleganță și optimism). Cu toate astea, am trăit o experiență formidabilă, reușind să ne aducem aportul în proiect, să ne depășim fricile și să împlinim așteptările. Ne-am făcut remarcați prin calitățile noastre atât individuale (fiecare avand o personalitate puternică) cât si prin cele de muncă in echipă.


Râul viselor noastre s-a lovit de malul ospitalității si energiei turcești, fiind primiți, încă de la inceput cu bere rece si căpșuni. Activitățile legate de primul ajutor au fost foarte utile și prin interactivitatea lor am reușit să deprindem noi abilități practice în caz de pericol. Din nefericire, am fost printr-o ironie a sorții, martorii unui înec adevărat, unul dintre colegii noștri acordând admirabil primul ajutor. De asemenea, am aflat mai multe despre programul Erasmus+ și am primit lecții de înot.
Fiecare seară a fost menită nopților culturale. Astfel, putem afirma că suntem începători poligloți și cunoaștem aspecte generale din cel puțin 5 culturi ale lumii. Țara noastră nu a fost mai prejos reprezentată. Cu mândrie am așezat mămăliguța pe farfurie și am servit din dulcele nostru vin, alături de prăjituri tradiționale. Am încins o minunăție de horă și am jucat brașoveanca într-un mare stil. Mai mult decât atât, fetele și-au etalat iile, făcând din Romania o destinație râvnita de toată lumea din proiect.


Templul lui Appolo a fost o altă surpriză oferită de Turcia. Istoria locului și grandoarea sa ne-au impresionat până în măduva oaselor.
În plus, am savurat nenumărate cafele turcești, am încercat narghileaua (Shisha) tradițională și ne-am odihnit trupurile sub soarele arzător. Ritmurile turcesti ne-au trimis impulsuri si ne-au mișcat picioarele in pași de dans. Iar banii cheltuiti in bazar au fost valorificați până la ultima lira turcească.
Dincolo de toate acestea, rămânem cu amintiri, dar cel mai important cu prieteni. Pentru o săptămână ne-am făcut prieteni pentru toată viața, care ne-au intrat la inimă la fel de repede cum ai spune „teşekkürler”. Am distrus barierele interculturale si ne-am simțit ca in sânul familiei. Glumele noastre, dansurile vesele si jocurile apar imprimante in conștiinta noastră si se eternizeaza o dată cu trecerea timpului. Am rămas in relații extraordinare, precum un spaniol si o bulgăroaică ne vor vizita peste o săptămână în București si noi vom reintregi bucuroși echipa.



Articol scris de Denis Blidariu, Adrian Tamas-Klaus, Elena Patricia Andor, Larisa Malea și Dana Maria Buzatu, participanți și reprezentanți GEYC la proiectul First aid, second chance. Pentru mai multe informatii despre proiect click aici.

comments powered by Disqus